Articole LinkedIn

PoIDS 2021–2027: între sprijinul imediat și schimbarea socială care trebuie să rămână

Ce ne arată programele anterioare, realitatea socială actuală și stadiul implementării unui program de aproape 4,19 miliarde de euro

În politica socială, finanțarea unui proiect nu este același lucru cu schimbarea situației unei comunități.

Un centru construit nu este încă un serviciu social. Un curs organizat nu înseamnă automat autonomie. Un pachet alimentar poate rezolva o nevoie imediată, dar nu elimină cauza care a produs sărăcia. Iar un beneficiar înregistrat într-un proiect nu este, doar prin această înregistrare, o persoană care a depășit riscul de excluziune.

Programul Incluziune și Demnitate Socială 2021–2027 – PoIDS – încearcă să lege aceste componente: infrastructură, servicii sociale, educație, sănătate, locuire, sprijin material și intervenție comunitară.

Întrebarea importantă nu este doar cât va cheltui România până la închiderea exercițiului financiar, ci cât din această finanțare se va transforma în servicii funcționale și accesibile după terminarea proiectelor.

De unde am plecat: aproape două decenii de finanțări europene

PoIDS nu a apărut într-un spațiu gol. El preia și reconfigurează intervenții încercate în trei programe europene anterioare.

În perioada 2007–2013, Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – POSDRU – a introdus la scară mare finanțarea europeană pentru dezvoltarea capitalului uman, educație, ocupare și accesul grupurilor vulnerabile la educație și la piața muncii. Obiectivul său general viza participarea a 1,65 milioane de persoane la o piață a muncii modernă și incluzivă. Incluziunea socială exista, dar era integrată într-un program foarte larg, centrat în principal pe educație, formare și ocupare. Prezentarea oficială POSDRU 2007–2013

În perioada 2014–2020, Programul Operațional Capital Uman – POCU – a continuat această direcție cu un buget total de 4,326 miliarde de euro. Axa 4, dedicată incluziunii sociale și combaterii sărăciei, a avut o alocare de aproximativ 1,11 miliarde de euro. Au fost finanțate intervenții integrate în comunități marginalizate, economie socială, servicii sociale și de sănătate, educație și măsuri de ocupare. Datele oficiale privind POCU și Axa 4

Tot în perioada 2014–2020, Programul Operațional Ajutorarea Persoanelor Dezavantajate – POAD – a avut o alocare de aproximativ 518,84 milioane de euro. Prin acesta au fost distribuite alimente, mese calde, materiale școlare, produse de igienă și trusouri pentru nou-născuți. Prezentarea și bugetul oficial POAD

Un proiect POCU important a testat servicii comunitare integrate în 124 de comunități marginalizate, cu echipe formate din asistenți sociali, asistenți medicali comunitari și consilieri sau mediatori școlari. Proiectul, derulat între 2018 și 2023, a avut un buget de aproximativ 19,8 milioane de euro și a devenit punctul de plecare pentru extinderea modelului către 2.000 de comunități prin actualul program. Prezentarea Comisiei Europene privind proiectul-pilot

PoIDS adună acum aceste experiențe într-o singură arhitectură:

Această integrare este principalul avantaj de concepție al programului. În același timp, ea îi mărește considerabil complexitatea administrativă.

Ce rezultate au fost măsurate în programele precedente?

Evaluările citate chiar în documentele PoIDS arată că programele anterioare au produs efecte reale, dar nu întotdeauna suficient de bine urmărite după terminarea proiectelor.

În cazul intervențiilor POCU pentru comunități marginalizate, evaluările au identificat o implicare mai mare a beneficiarilor în îmbunătățirea condițiilor de viață, relații mai bune în familie și o conștientizare crescută a importanței frecventării școlii și îngrijirii copiilor.

În cazul POAD, beneficiarii au apreciat că mesele calde, pachetele alimentare și produsele de igienă au îmbunătățit calitatea imediată a vieții și au redus riscul de izolare socială.

Există însă și avertismente.

Evaluarea intervențiilor pentru economia socială a semnalat gradul ridicat de îndatorare al unor întreprinderi sociale și nevoia de asistență financiară și managerială după acordarea grantului. Evaluările asistenței tehnice au observat și o orientare excesivă către funcționarea curentă și monitorizarea costurilor, în detrimentul dezvoltării competențelor, simplificării și urmăririi rezultatelor.

Prin urmare, experiența programelor anterioare nu justifică afirmația că acestea ar fi eșuat. Arată însă că România a măsurat mai bine activitățile realizate decât schimbările care au rămas după proiect.

Realitatea socială din 2026

România a înregistrat progrese. Între 2019 și 2025, rata persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială a scăzut cu 8,7 puncte procentuale.

Cu toate acestea, în 2025, rata AROPE – at risk of poverty or social exclusion, respectiv persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială – era încă de 27,4%, a treia cea mai ridicată din Uniunea Europeană. Media europeană era de 20,9%. Date Eurostat pentru 2025

Indicatorul național ascunde diferențe teritoriale și sociale foarte mari:

Distribuția serviciilor sociale este la fel de inegală. Raportul de țară al Comisiei Europene menționează 172 de servicii sociale licențiate în județul Cluj – aproximativ unul la 4.300 de locuitori – și numai 22 în Mehedinți, adică aproximativ unul la 22.000 de locuitori.

În domeniul îngrijirii de lungă durată, România alocă aproximativ 0,3% din PIB, față de media europeană de 1,7%. Acoperirea îngrijirii la domiciliu este estimată la 4,7% dintre persoanele vârstnice care au nevoie de asemenea servicii, comparativ cu 28,6% la nivel european.

Doar 369 dintre cele 949 de centre care furnizează servicii pentru persoane cu dizabilități sunt localizate în mediul rural, deși aproximativ jumătate dintre persoanele cu dizabilități locuiesc acolo. Raportul de țară 2026 al Comisiei Europene Date Eurostat privind deprivarea materială a copiilor

PoIDS răspunde, așadar, unor nevoi reale și măsurabile. Problema nu este justificarea programului, ci capacitatea de a transforma finanțarea într-un sistem social mai puțin inegal teritorial.

Ce finanțează PoIDS?

Versiunea 7.0 a programului are un buget total de aproximativ 4,189 miliarde de euro, din care contribuția Uniunii Europene este de aproximativ 3,366 miliarde de euro.

Programul cuprinde zece priorități tematice și o prioritate de asistență tehnică:

Cele mai mari patru alocări sunt destinate ajutorării persoanelor defavorizate – aproximativ 1,151 miliarde de euro –, comunităților rurale fără servicii – aproximativ 815 milioane de euro –, copiilor vulnerabili – aproximativ 509 milioane de euro – și persoanelor cu dizabilități – aproximativ 467 milioane de euro. Împreună, acestea reprezintă peste 70% din bugetul programului.

Documentele programului, inclusiv versiunea 7.0 și lista proiectelor contractate la 30 iunie 2026, sunt publicate în pagina centralizatoare PoIDS.

Ce ne arată implementarea de până acum?

Datele financiare transmise Comisiei Europene pentru ciclul de raportare din iunie 2026 indică:

Raportat la bugetul programului, rezultă aproximativ 76,8% alocat proiectelor selectate și 29,4% cheltuieli raportate.

Aceste procente trebuie însă citite cu atenție.

În terminologia Comisiei Europene, „decided” înseamnă resurse alocate proiectelor selectate, nu sume deja plătite. „Spent” înseamnă cheltuieli raportate de proiectele selectate, nu absorbție finală certificată. Datele sunt exprimate în cost total, incluzând contribuția europeană și cofinanțarea națională. Metodologia și datele Comisiei Europene

Mai importantă este compoziția cheltuielilor.

Din cele aproximativ 1,232 miliarde de euro raportate la nivelul întregului program, aproape 936 milioane de euro provin din Prioritatea 10 – ajutorarea persoanelor defavorizate. Cu alte cuvinte, aproximativ 76% din cheltuielile raportate până în iunie 2026 erau reprezentate de tichete, alimente, mese calde și alte forme de sprijin material.

Ajutorul este necesar și nu trebuie minimalizat. Pentru o persoană care nu își poate asigura hrana sau rechizitele copilului, sprijinul material are un efect imediat și concret.

Dar el nu trebuie confundat cu maturizarea întregului program.

La aceeași dată:

Acest decalaj nu reprezintă, singur, dovada unui eșec. Investițiile în construcții, licențiere, angajarea echipelor și dezvoltarea unor servicii integrate se implementează mai lent decât distribuirea centralizată a voucherelor sau produselor.

Este însă un avertisment: rata generală de implementare poate crea o imagine prea optimistă dacă nu este analizată separat pentru fiecare prioritate.

Unde se află adevărata oportunitate a programului?

Primul avantaj este combinarea Fondului Social European Plus cu Fondul European de Dezvoltare Regională. PoIDS poate finanța atât clădirea și dotările, cât și personalul și serviciile furnizate în acea clădire.

Al doilea avantaj este orientarea teritorială. Programul recunoaște că sărăcia rurală, așezările informale, lipsa transportului și accesul redus la servicii nu pot fi rezolvate printr-o intervenție standard aplicată identic în toate județele.

Al treilea avantaj este managementul de caz. O familie vulnerabilă poate avea simultan probleme de venit, sănătate, educație, locuire, acte de identitate și acces la piața muncii. Trimiterea ei succesivă între instituții nu reprezintă un serviciu integrat.

Intervenția strategică destinată comunităților rurale urmărește extinderea serviciilor sociale, medicale și educaționale integrate în 2.000 de comunități dezavantajate. Este una dintre cele mai ambițioase încercări de construire a unei rețele sociale locale de după aderarea României la Uniunea Europeană.

Al patrulea avantaj este trecerea de la instituționalizare către servicii în comunitate, locuire protejată, echipe mobile, centre respiro și sprijin pentru viață independentă.

Al cincilea este posibilitatea de a lega ajutorul imediat de intervențiile care reduc dependența pe termen lung: educație, locuire, servicii de sănătate, îngrijire la domiciliu, ocupare și economie socială.

Unde poate apărea ruptura dintre proiect și realitate?

Infrastructură fără serviciu

O clădire renovată nu devine automat centru social.

Ea are nevoie de un furnizor acreditat, licență de funcționare, personal calificat, proceduri, beneficiari identificați și buget pentru funcționarea ulterioară. Fără aceste elemente, există riscul de a finanța infrastructură care va funcționa parțial sau doar pe durata proiectului.

Servicii care se închid odată cu finanțarea

Obligația de a presta servicii timp de 24 sau 36 de luni nu garantează că acestea vor exista și după încetarea finanțării europene.

Pentru autoritățile locale, problema reală începe atunci când salariile, utilitățile, transportul echipelor și costurile de întreținere trebuie preluate din bugetul local. În comunitățile cele mai sărace, exact această capacitate bugetară este redusă.

Parteneriate formale

Un parteneriat între primărie, furnizorul social, școală și sistemul medical poate exista în documentele proiectului fără să funcționeze efectiv.

Serviciul integrat presupune evaluare comună, management de caz, schimb legal de informații, responsabilități clare și continuitatea intervenției. Nu este suficientă împărțirea artificială a unor activități între parteneri.

Lipsa specialiștilor

PoIDS poate finanța salarii, dar nu poate produce instantaneu asistenți sociali, psihologi, terapeuți, asistenți medicali comunitari sau îngrijitori acolo unde aceștia nu există.

În unele comunități, recrutarea și păstrarea personalului pot deveni obstacole mai mari decât achizițiile sau lucrările de construcție.

Confundarea beneficiarului cu rezultatul

Numărul persoanelor înscrise, consiliate sau sprijinite este necesar pentru monitorizare, dar nu arată singur dacă vulnerabilitatea a fost redusă.

Un copil este „sprijinit” pentru că a participat la activități sau pentru că nu a mai abandonat școala? O persoană cu dizabilități este „inclusă” după câteva sesiuni de consiliere sau atunci când poate trăi independent și accesa efectiv comunitatea? Un vârstnic este beneficiar pentru că a primit o vizită sau pentru că poate rămâne în siguranță în propria locuință?

Capacitatea administrativă inegală

Comunitățile care au cele mai mari nevoi sunt adesea cele cu cele mai puține resurse pentru pregătirea, implementarea și cofinanțarea proiectelor.

Dacă programul este accesat mai ales de solicitanții deja performanți, finanțarea riscă să consolideze diferențele teritoriale în loc să le reducă.

Cum ar trebui măsurat impactul?

Pentru a putea vorbi despre schimbare socială, evaluarea ar trebui să continue și după terminarea proiectelor.

Printre indicatorii relevanți s-ar putea afla:

Absorbția rămâne necesară. Dar, pentru un program social, absorbția nu poate fi singura unitate de măsură a succesului.

Concluzie

PoIDS este unul dintre cele mai importante programe sociale finanțate vreodată în România. Bugetul său permite intervenții pe care multe comunități nu le-ar putea susține exclusiv din resurse proprii.

Programul are o arhitectură mai coerentă decât intervențiile fragmentate din trecut: poate finanța simultan infrastructura, echipa și serviciul; poate lega sprijinul material de educație, sănătate, locuire și autonomie; poate muta intervenția din instituție în comunitate.

În același timp, datele din iunie 2026 arată că implementarea vizibilă este dominată de ajutorul material, în timp ce o parte importantă a serviciilor integrate, a intervențiilor pentru vârstnici și a celor pentru persoane cu dizabilități se află încă la începutul execuției financiare.

PoIDS nu ar trebui evaluat numai prin numărul apelurilor, al contractelor sau al beneficiarilor declarați.

Testul real va veni după terminarea finanțării: vor mai exista centrele, echipele și serviciile? Vor putea comunitățile să le finanțeze? Iar persoanele sprijinite vor avea mai multă autonomie sau vor reveni în același punct de vulnerabilitate?

Un proiect poate avea o dată de închidere. O politică socială care funcționează nu ar trebui să aibă.

Addendum practic: cine poate solicita finanțare și ce condiții trebuie îndeplinite?

Nu există o eligibilitate universală pentru PoIDS

Fiecare apel are propriul Ghid al solicitantului – Condiții specifice. Faptul că o organizație este eligibilă în cadrul unei priorități nu înseamnă că poate depune proiecte în toate apelurile.

În funcție de intervenție, solicitanții sau partenerii pot fi:

O parte dintre apeluri sunt competitive, iar altele sunt noncompetitive și desemnează explicit instituțiile care pot solicita finanțarea.

În special, intervențiile pentru ajutor material sunt implementate preponderent prin proiecte naționale și mecanisme coordonate de MIPE sau de alte instituții centrale. Ele nu reprezintă apeluri deschise oricărui ONG ori oricărei autorități locale.

Acreditarea și licențierea serviciilor sociale

Dacă proiectul presupune furnizarea unui serviciu social, trebuie făcută diferența între:

Potrivit Legii nr. 197/2012, furnizorii pot acorda servicii sociale numai dacă dețin certificat de acreditare, iar serviciile pot funcționa numai dacă dețin licență de funcționare.

Serviciul trebuie încadrat într-un cod din Nomenclatorul serviciilor sociale aprobat prin HG nr. 867/2015 și trebuie să respecte standardele minime de calitate corespunzătoare.

Solicitantul trebuie să verifice dacă ghidul cere:

Momentul exact diferă de la un apel la altul.

Proiectele de infrastructură socială

Pentru construcția, modernizarea sau dotarea unui centru sunt necesare, după caz:

Clădirea eligibilă nu înlocuiește obligația de licențiere a serviciului care va funcționa în interiorul ei.

Economia socială

Pentru intervențiile privind întreprinderile sociale se aplică Legea nr. 219/2015 privind economia socială.

În funcție de apel, întreprinderea poate trebui să obțină:

În proiectele de tip start-up, întreprinderea este de regulă înființată în timpul proiectului, astfel încât atestarea nu poate fi cerută înainte de existența ei. Termenul pentru obținerea atestatului trebuie verificat în ghid și în schema de ajutor.

Formarea profesională

Dacă proiectul include cursuri finalizate cu certificate recunoscute la nivel național, furnizorul trebuie să fie autorizat în condițiile OG nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților.

Această autorizare nu este necesară automat pentru orice atelier, sesiune de informare sau activitate nonformală. Devine relevantă atunci când proiectul promite programe de calificare, specializare sau competențe certificate potrivit cadrului național.

Servicii medicale, psihologice și terapeutice

Acreditarea ca furnizor de servicii sociale nu înlocuiește autorizările profesionale sau sanitare.

Dacă proiectul include activități medicale, psihologice, de recuperare ori terapie, trebuie verificate:

Capacitatea financiară și evidența proiectului

Solicitantul trebuie să poată acoperi cofinanțarea, cheltuielile neeligibile și eventualele decalaje dintre efectuarea cheltuielilor și rambursarea lor.

Evidența financiar-contabilă a unui proiect european nu se reduce la contabilitatea curentă a organizației. Responsabilul financiar și contabilul trebuie să înțeleagă regulile specifice privind eligibilitatea, evidența separată a proiectului, costurile simplificate, plafoanele, achizițiile, ajutorul de stat sau de minimis, pontajele și documentele justificative.

Un contabil bun pentru activitatea obișnuită a organizației nu este automat pregătit pentru evidența unui proiect european cu reguli proprii.

Verificarea finală înainte de depunere

Eligibilitatea trebuie verificată cumulativ:

Documentul esențial rămâne întotdeauna Ghidul solicitantului – Condiții specifice, citit împreună cu condițiile generale, corrigendumurile și anexele aplicabile apelului.

Articol publicat inițial pe LinkedIn.

PEO 2021–2027: Analiza unui program între contractare și impact

După aproape două decenii de finanțări europene pentru educație, formare și ocupare, întrebarea nu mai este numai câte proiecte contractăm, ci ce se schimbă în mod durabil pentru participanți și pentru sistemele publice.

România este membră a Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007. În acest interval, intervențiile finanțate din Fondul Social European au trecut prin trei generații majore: POSDRU 2007–2013, POCU 2014–2020 și, în prezent, Programul Educație și Ocupare 2021–2027 – PEO. Programul actual nu pornește de la zero. El moștenește obiective, instituții, categorii de beneficiari, proceduri, o piață a furnizorilor și, inevitabil, o parte dintre problemele perioadelor anterioare.

Analiza de mai jos urmărește continuitatea dintre programe, nevoile sociale și economice la care răspunde PEO, datele de contractare disponibile și diferența esențială dintre activitate, rezultat și impact. Informațiile au fost verificate la 25 august 2026.

De la POSDRU la PEO: aproape două decenii de investiții în oameni

POSDRU 2007–2013 a fost primul program operațional amplu dedicat dezvoltării resurselor umane după aderare. Programul a avut o contribuție a Fondului Social European de aproximativ 3,476 miliarde de euro, reprezentând 85% din finanțare, și o contribuție națională de circa 613 milioane de euro. Valoarea totală s-a apropiat astfel de 4,1 miliarde de euro.

POSDRU a fost structurat pe șapte axe prioritare și 21 de domenii majore de intervenție. Documentele programului indicau drept obiectiv participarea a aproximativ 1.650.000 de persoane la măsurile finanțate. Acesta era însă un obiectiv programatic, nu dovada că același număr de persoane a obținut rezultate durabile.

Au fost finanțate formarea profesională, consilierea și orientarea, antreprenoriatul, măsurile pentru șomeri și persoane inactive, intervențiile în educație, prevenirea abandonului școlar, modernizarea serviciului public de ocupare și sprijinul pentru grupuri vulnerabile. Programul a creat experiență administrativă, o piață a furnizorilor și mii de proiecte. În același timp, a fost marcat de proceduri greoaie, întârzieri la evaluare și plată, suspendări, corecții și dificultăți privind calitatea datelor.

Un exemplu din documentele perioadei arată că, până în decembrie 2012, fuseseră raportate 25.980 de persoane care beneficiaseră de servicii de consiliere în carieră, față de o țintă de 400.000. Cifra este un reper intermediar și punctual, nu un verdict asupra întregului program, dar ilustrează diferența care poate apărea între ambiția inițială și ritmul real al implementării. Surse: documentele POSDRU și evaluarea retrospectivă.

POCU 2014–2020 a continuat investițiile în ocupare, educație și incluziune socială, cu o valoare totală de aproximativ 5 miliarde de euro. Contribuția Uniunii Europene a fost de circa 4,326 miliarde de euro: aproximativ 4,220 miliarde din Fondul Social European și 105,9 milioane de euro prin Inițiativa pentru ocuparea tinerilor.

POCU a urmărit creșterea ocupării, reducerea sărăciei și excluziunii, accesul la educație, formarea profesională și integrarea tinerilor. Experiența sa a fost preluată în actuala perioadă prin două programe distincte: PEO pentru educație, competențe și ocupare și Programul Incluziune și Demnitate Socială pentru o parte importantă a intervențiilor sociale. Sursă: prezentarea oficială POCU.

Au fost măsurate rezultatele programelor anterioare?

Da, dar cu grade diferite de calitate, continuitate și capacitate de a demonstra impactul. Pentru POSDRU au existat rapoarte anuale, indicatori și evaluări retrospective. Evaluatorii au arătat însă că analiza a fost limitată de calitatea neuniformă a datelor, de digitalizarea insuficientă din primii ani și de intervalul mare dintre unele intervenții și evaluarea lor.

POCU a introdus o arhitectură mai clară a indicatorilor comuni și specifici, cu indicatori de realizare și de rezultat, inclusiv rezultate imediate și, pentru unele intervenții, situația participantului la șase luni după ieșirea din proiect. Au existat și evaluări tematice privind educația, ocuparea, antreprenoriatul și intervențiile pentru tineri. Surse: Biblioteca de evaluare a programelor, evaluarea intervențiilor POCU în educație și documentele AM/OI.

Problema nu este absența totală a măsurării, ci faptul că indicatorii administrați mai ușor – persoane înscrise, participanți, cursuri, certificate sau subvenții – sunt deseori mai vizibili decât schimbarea durabilă. O analiză publicată în 2025 privind măsurile pentru tinerii NEET arată că au fost alocate peste 430 de milioane de euro, în timp ce rata NEET a României era încă de 19,3% în 2023. Autorii indică întârzieri, dificultăți de identificare și activare și o coordonare insuficientă. Această asociere nu dovedește că POCU a produs rata respectivă, dar arată că volumul finanțării nu poate fi confundat cu rezolvarea problemei. Sursă: studiul privind politicile pentru tinerii NEET.

La nivelul Uniunii Europene, evaluarea ex-post a FSE și a Inițiativei pentru ocuparea tinerilor 2014–2020 a estimat 64,6 milioane de participări, peste 7 milioane de persoane angajate sau care au început activități independente, aproximativ 10 milioane de persoane care au obținut o calificare și 6,9 milioane care se aflau încă în ocupare la șase luni. Participanții sprijiniți ar fi avut, în medie, o probabilitate cu aproximativ 16% mai mare de a găsi un loc de muncă. Acestea sunt rezultate la nivel european și nu trebuie transferate automat României. Sursă: evaluarea ex-post publicată de Comisia Europeană.

Rămâne, așadar, o datorie metodologică: să distingem între persoana înscrisă și persoana care finalizează, între certificare și competența utilizată, între angajare imediată și menținerea într-un loc de muncă stabil.

Ce este PEO 2021–2027

Programul Educație și Ocupare a fost aprobat prin Decizia Comisiei Europene C(2022) 9362 final din 9 decembrie 2022, având codul CCI 2021RO05SFPR001. Valoarea totală este de aproximativ 4,34 miliarde de euro, finanțarea provenind în principal din Fondul Social European Plus.

Versiunea 9.0 a programului și decizia de aprobare au fost publicate la 12 august 2026. Documentele actualizate pot fi consultate pe pagina OIR PECU Nord-Vest – anunțuri PEO. O prezentare a programului este disponibilă și pe pagina OIR PECU Sud-Est.

PEO finanțează, între altele:

Programul atacă probleme reale și bine documentate. Miza este dacă finanțarea va produce rezultate verificabile, care continuă după închiderea proiectului.

Punctul de plecare rămâne îngrijorător

Raportul de țară al Comisiei Europene pentru România și datele Eurostat arată dimensiunea decalajelor:

Raportul semnalează și subvenții insuficient țintite, capacitatea limitată a serviciului public de ocupare și decalaje persistente pentru femei, tineri, persoane cu dizabilități și comunitățile rome.

În 2025, România avea o rată NEET de 19,2%, cea mai ridicată din Uniunea Europeană, față de media UE de 11%. NEET desemnează tinerii cu vârste între 15 și 29 de ani care nu au un loc de muncă și nu urmează o formă de educație sau de formare profesională. Sursă: Eurostat – tinerii care nu lucrează și nu studiază.

Rata părăsirii timpurii a educației și formării a fost de 15,5%, față de media UE de 9,1%. Sursă: Eurostat – părăsirea timpurie a educației. Rata de ocupare a absolvenților recenți a fost de 72,7%, comparativ cu 83% în UE. Sursă: Eurostat – ocuparea absolvenților recenți.

Nevoia de intervenție este incontestabilă. Tocmai de aceea, PEO trebuie evaluat prin mai mult decât numărul de apeluri lansate și valoarea contractelor semnate.

Cererea mare de finanțare validează nevoia, nu eficacitatea

Pentru a vedea presiunea existentă, am analizat un eșantion de zece apeluri PEO din datele publice MySMIS 2021–2027, în forma disponibilă la 25 august 2026:

La nivelul acestui eșantion rezultă:

Eșantionul nu acoperă toate apelurile PEO și nu trebuie interpretat ca rată finală de succes sau rată de absorbție. Datele sunt dinamice: unele proiecte se pot afla încă în evaluare, iar altele pot fi retrase, respinse, contestate sau incluse pe liste de rezervă.

Presiunea este foarte mare în domenii precum competențele digitale, economia socială și intervențiile pentru comunitățile rome. Solicitarea de aproape nouă ori peste buget pentru întreprinderile sociale urbane arată atât o nevoie de finanțare, cât și maturizarea unei piețe de proiecte. Nu dovedește însă că întreprinderile înființate vor fi viabile după încetarea subvenției.

Contractarea nu trebuie confundată cu impactul

Un contract semnat nu este o persoană a cărei situație s-a schimbat.

Un curs organizat nu este automat o competență dobândită.

O diplomă obținută nu înseamnă neapărat o competență folosită la locul de muncă.

Un loc de muncă subvenționat nu este neapărat un loc de muncă păstrat după încetarea sprijinului.

Un stagiu nu este automat o tranziție către ocupare.

O întreprindere socială înființată nu este automat o întreprindere viabilă peste trei ani.

De exemplu, prin PEO au fost anunțate în 2026 aproximativ 60 de milioane de euro pentru burse destinate unui număr de circa 40.000 de elevi vulnerabili. Intervenția este importantă, dar rezultatul trebuie urmărit prin continuarea studiilor, promovare și absolvire, nu numai prin numărul burselor plătite. Sursă: Ministerul Educației – sprijin pentru elevii vulnerabili.

Autoritatea de management a publicat date cumulative privind implementarea PEO la 30 iunie 2026, incluzând informații financiare, indicatori de realizare și indicatori de rezultat. Este un pas pozitiv. Următorul pas ar trebui să fie un tablou public, ușor de înțeles și actualizat periodic, care să permită urmărirea traseului complet al participantului.

Un asemenea tablou ar trebui să arate cel puțin:

Instrumente precum ReConect, mecanismul românesc de anticipare și monitorizare a competențelor și politicilor de formare, pot contribui la legarea ofertei de formare de nevoile pieței muncii. În 2025, acesta a fost analizat într-o evaluare între egali EQAVET. Sursă: Comisia Europeană – evaluarea ReConect.

Unde se află principalele vulnerabilități

1. Proiectele pot fi construite în jurul ghidului, nu în jurul problemei. Când solicitantul pornește de la lista activităților eligibile și abia apoi caută grupul-țintă, există riscul ca proiectul să îndeplinească formal cerințele, fără să răspundă unei nevoi locale demonstrate.

2. Formarea poate rămâne insuficient legată de cererea reală a angajatorilor. O ocupație eligibilă, o acreditare și o listă de participanți nu garantează existența unor locuri de muncă. Proiectele ar trebui fundamentate pe date regionale, angajamente credibile ale angajatorilor și anticiparea schimbărilor tehnologice.

3. Recrutarea grupului-țintă poate deveni un scop în sine. Presiunea de a atinge rapid indicatorii favorizează uneori persoanele mai ușor de recrutat, nu pe cele mai îndepărtate de educație și piața muncii, care au nevoie de intervenții mai intense și mai costisitoare.

4. Indicatorii de activitate pot încuraja rezultate formale. Numărul de participanți, orele de curs și certificatele sunt ușor de verificat. Inserția profesională stabilă, progresul educațional și autonomia persoanei sunt mai greu de măsurat, dar tocmai ele justifică investiția.

5. Instabilitatea administrativă reduce timpul util de implementare. Modificările de ghid, clarificările târzii, evaluările prelungite, actele adiționale și interpretările neuniforme pot transforma un proiect bun într-un exercițiu de conformitate și pot scurta perioada efectivă de lucru cu beneficiarii.

6. Capacitatea beneficiarilor este inegală. Instituțiile mari și organizațiile cu experiență pot gestiona procedurile complexe, în timp ce școlile, autoritățile locale mici sau organizațiile din comunitățile vulnerabile au dificultăți de personal, cofinanțare și flux de numerar. Accesul egal la apel nu înseamnă automat acces egal la finanțare.

7. Datele nu sunt încă suficient conectate. Pentru a afla dacă o persoană a rămas angajată, dacă un elev și-a continuat studiile sau dacă o întreprindere este încă activă, datele proiectului trebuie corelate, cu respectarea protecției datelor, cu registrele educației, ocupării, fiscalității și asigurărilor sociale.

Ce ar trebui îmbunătățit

Concluzie

Este prea devreme pentru a declara PEO un succes sau un eșec. Programul este necesar, problemele la care răspunde sunt reale, iar cererea ridicată de finanțare arată capacitate de mobilizare și un interes considerabil din partea potențialilor beneficiari.

Experiența POSDRU și POCU arată însă că finanțarea, contractarea și indicatorii administrativi nu garantează transformarea. Testul real va fi dat de locurile de muncă păstrate, de tinerii care revin în educație, de reducerea abandonului, de competențele folosite efectiv și de instituțiile care continuă serviciile după închiderea proiectului.

După aproape două decenii de programe finanțate din Fondul Social European, ne mai putem permite să considerăm cheltuirea bugetului drept rezultat sau a venit momentul să măsurăm riguros schimbarea produsă?

Addendum tehnic: cine poate solicita finanțare și ce acreditări sunt necesare

Nu există o acreditare universală „pentru PEO”

PEO nu impune o singură autorizație care să transforme orice organizație într-un solicitant eligibil. Eligibilitatea se verifică pentru fiecare apel, prin coroborarea Programului, a Ghidului solicitantului – Condiții generale, a Ghidului solicitantului – Condiții specifice, a schemelor de ajutor de stat sau de minimis, a legislației aplicabile activităților și a tuturor corrigendumurilor.

Forma consolidată a Ghidului solicitantului – Condiții generale, publicată la 11 martie 2026 și care integrează Ordinul MIPE nr. 5982/2025, precum și versiunile și actualizările PEO sunt disponibile pe pagina anunțurilor oficiale PEO.

Solicitant, partener, grup-țintă și beneficiar final

Solicitantul depune cererea și, dacă proiectul este aprobat, devine liderul parteneriatului și răspunde față de autoritatea de management.

Partenerul contribuie efectiv la activități, resurse, expertiză, buget și rezultate. Nu este un simplu furnizor introdus în cerere.

Grupul-țintă cuprinde persoanele eligibile care participă la intervenție, potrivit definițiilor și documentelor cerute de apel.

Beneficiarul final poate desemna, în funcție de schemă, persoana sau entitatea care primește efectiv sprijinul, de exemplu o subvenție, un ajutor sau un pachet de servicii.

O firmă de consultanță contractată pentru scrierea sau managementul proiectului nu devine automat solicitant, partener ori furnizor autorizat al activităților de fond.

Condițiile generale ale unui solicitant

În funcție de apel, solicitantul trebuie să demonstreze cumulativ:

Un cod CAEN poate fi necesar pentru o activitate economică, dar nu înlocuiește autorizația cerută pentru o activitate reglementată.

Cine poate fi solicitant sau partener

În funcție de obiectivul apelului, pot apărea între categoriile eligibile:

Faptul că o categorie este eligibilă într-un apel nu înseamnă că este eligibilă în toate apelurile PEO.

Acreditările și autorizările care pot fi necesare

1. Formarea profesională a adulților

Pentru programe care se finalizează cu certificate cu recunoaștere națională, furnizorul trebuie să fie autorizat potrivit OG nr. 129/2000 pentru programul și ocupația sau competențele respective. Trebuie verificate autorizarea concretă, valabilitatea ei, programa și condițiile privind formatorii și evaluarea. Sursă: OG nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților.

2. Serviciile specializate pentru stimularea ocupării

Pentru informare și consiliere profesională, medierea muncii și alte servicii reglementate, furnizorul trebuie să îndeplinească cerințele de acreditare prevăzute de HG nr. 277/2002 și de actele subsecvente. Sursă: ANOFM – acreditarea furnizorilor de servicii de ocupare.

3. Evaluarea competențelor dobândite pe alte căi decât cele formale

Evaluarea și certificarea competențelor profesionale se realizează prin centre autorizate de Autoritatea Națională pentru Calificări, în condițiile procedurii aprobate prin Ordinul nr. 4543/468/2004. Sursă: procedura de autorizare a centrelor de evaluare.

4. Unitățile de învățământ și universitățile

Instituțiile care furnizează programe de educație formală trebuie să funcționeze legal și, după caz, să fie autorizate sau acreditate pentru nivelul, specializarea ori programul asumat. Calitatea de instituție de educație nu substituie condițiile specifice ale apelului.

5. Întreprinderile sociale

Pentru măsurile de economie socială trebuie respectate condițiile Legii nr. 219/2015. Calitatea de întreprindere socială se dovedește prin atestat, iar întreprinderea socială de inserție trebuie să obțină și să mențină marca socială, în condițiile legii. Sursă: Legea economiei sociale și normele aplicabile.

6. Serviciile sociale

Dacă proiectul include servicii sociale reglementate, furnizorul trebuie să fie acreditat, iar serviciul trebuie licențiat potrivit legislației domeniului. Acreditarea furnizorului și licența serviciului sunt cerințe distincte.

7. Calificările experților

Ghidul poate solicita studii, experiență, certificate de formator, consilier, evaluator de competențe, expert în achiziții sau alte calificări. Calificarea individuală a unui expert nu transferă însă entității o autorizație pe care legea o cere furnizorului.

Reguli privind parteneriatele

Parteneriatul trebuie să aibă o contribuție reală la pregătirea și implementarea proiectului. Pentru fiecare partener se verifică eligibilitatea, experiența, activitățile, bugetul și capacitatea. Un partener nu poate fi folosit pentru a masca o subcontractare, iar atribuirea activităților trebuie să respecte regulile aplicabile. În cazul parteneriatelor public-private poate fi necesară o procedură transparentă de selecție.

Cadrul general este dat de OUG nr. 133/2021, HG nr. 829/2022 și documentele fiecărui apel. Persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale nu sunt automat eligibile; unele apeluri cer personalitate juridică și o anumită categorie expresă de solicitant.

Poate o firmă de consultanță să depună un proiect PEO?

Da, numai dacă este inclusă în categoria de solicitanți sau parteneri permisă de apel și îndeplinește toate condițiile aplicabile. Un cod CAEN de consultanță nu îi conferă automat calitatea de furnizor autorizat de formare profesională, servicii de ocupare, evaluare de competențe ori economie socială.

Firma de consultanță poate fi contractată, în limitele regulilor de eligibilitate și achiziție, pentru pregătirea cererii, management, raportare sau alte servicii. Responsabilitatea pentru legalitate, indicatori, cheltuieli și rezultate rămâne însă la beneficiar.

Verificarea care trebuie făcută înainte de depunere

Eligibilitatea este cumulativă. Nu rezultă din denumirea organizației, dintr-un cod CAEN izolat sau din faptul că entitatea a mai implementat cândva un proiect european.

Articol publicat inițial pe LinkedIn.

Inteligența artificială în fondurile europene: cât putem automatiza fără să pierdem răspunderea?

De la experiența RPA a apelului PNRR pentru Digitalizarea IMM-urilor la regulile AI Act și practica programelor gestionate direct de Comisia Europeană

Informațiile și sursele din această analiză au fost verificate la 24 august 2026.

Inteligența artificială este deja folosită în activități care țin de pregătirea, evaluarea, monitorizarea și auditarea proiectelor. Uneori este integrată în instrumente profesionale. Alteori este utilizată informal, prin aplicații publice, fără reguli interne și fără ca beneficiarul ori autoritatea să știe ce date au fost încărcate, ce versiune a modelului a fost folosită și cine a verificat rezultatul.

Pentru consultanți, promisiunea este evidentă: mai puțin timp consumat pentru căutări, comparații și verificări repetitive, acces mai rapid la volume mari de informații și posibilitatea de a testa coerența unui proiect înainte de depunere. Pentru finanțatori, miza este și mai mare: mii de dosare ar putea fi prelucrate mai repede, neconcordanțele ar putea fi identificate automat, iar evaluarea și monitorizarea s-ar putea concentra asupra zonelor cu risc real.

Dar ce se întâmplă atunci când instrumentul nu mai sprijină analiza, ci începe să o înlocuiască? Cine răspunde pentru o condiție de eligibilitate interpretată greșit, pentru o sursă inventată, pentru o cheltuială încadrată eronat sau pentru un proiect respins pe baza unei concluzii pe care nimeni nu o poate explica? Poate o autoritate să ceară solicitantului transparență privind folosirea AI, dar să își păstreze propriul algoritm de evaluare într-o zonă opacă?

Discuția nu mai poate fi redusă la alegerea dintre tehnologie și munca umană. Întrebarea reală este ce automatizăm, cu ce date, sub ce reguli, cine verifică și cine își asumă decizia.

RPA nu este același lucru cu inteligența artificială

Înaintea oricărei analize trebuie separați termenii. RPA, prescurtarea de la Robotic Process Automation, automatizează în principal operațiuni repetitive și bazate pe reguli: preia date, deschide aplicații, verifică existența unor câmpuri, mută documente, interoghează baze de date și execută pași stabiliți în prealabil. Chiar Autoritatea pentru Digitalizarea României descrie RPA drept automatizarea sarcinilor laborioase, repetitive și bazate pe norme.

Inteligența artificială, în special modelele generative, poate clasifica, rezuma, formula texte, identifica tipare și produce răspunsuri care nu au fost programate ca o succesiune fixă de pași. Această flexibilitate îi dă valoare, dar introduce și incertitudine: aceeași întrebare poate primi răspunsuri diferite, iar un rezultat formulat convingător poate fi factual greșit.

Confuzia dintre RPA și AI produce așteptări nerealiste. Un robot software poate verifica dacă un certificat există sau poate prelua o cifră dintr-o bază de date. Nu poate repara singur un ghid ambiguu, date publice necorelate, o platformă instabilă ori un criteriu care necesită judecată profesională. Automatizarea unui proces prost proiectat nu îl transformă într-un proces bun. Îl poate face doar mai rapid în acele puncte în care regulile și datele sunt deja corecte.

Ce ne arată experiența PNRR – Digitalizarea IMM-urilor

Apelul „Digitalizarea IMM-urilor – grant de până la 100.000 euro pe întreprindere” oferă un exemplu util tocmai pentru că a fost prezentat public drept o premieră în evaluarea automatizată.

La 30 mai 2023, un secretar de stat din MIPE anunța că cele 7.188 de proiecte urmau să fie evaluate de un „robot”, cu reducerea subiectivității și fără așteptarea unor clarificări ori completări. Tot atunci era recunoscută vulnerabilitatea centrală a sistemului: dacă bazele de date furnizează informații greșite, și rezultatul automat va fi greșit. Declarațiile și explicațiile de la acel moment sunt consemnate în relatarea Profit.ro privind evaluarea robotizată.

În decembrie 2023, soluția RPA a fost prezentată ca instrument care a automatizat operațiuni necesare gestionării celor 7.188 de cereri. Activitățile descrise public includeau validarea și prelucrarea fișierelor, organizarea documentelor, deschiderea canalelor de comunicare, sprijinirea contractării și interconectarea cu baze de date ale ANAF, Ministerului Finanțelor și ONRC. Acestea sunt utilizări legitime și utile ale RPA, dar nu echivalează cu preluarea integrală a evaluării calitative și a deciziei de finanțare. Comunicarea publică despre implementarea RPA confirma mai ales automatizarea operațiunilor de suport.

Rezultatele ulterioare nu au confirmat însă promisiunea unui proces rapid de la depunere până la decizie. La sfârșitul lunii iunie 2024, la un an de la închiderea apelului, verificarea conformității administrative și a eligibilității fusese finalizată pentru 3.869 dintre cele 7.188 de proiecte: 3.683 admise și 186 respinse. Restul se aflau încă în diferite etape de verificare și clarificare. Situația publicată la acel moment arăta că puțin peste jumătate dintre dosare parcurseseră complet această verificare.

În iulie 2025, după finalizarea procesului de evaluare, MIPE comunica selectarea a 4.555 de proiecte din cele 7.188 depuse. Datele privind rezultatul final și întâlnirea cu beneficiarii apăreau la mai mult de doi ani după închiderea sesiunii.

Poate fi numit acest episod un eșec al RPA? Sursele publice nu permit atribuirea întârzierilor unei singure aplicații și nici nu arată ce procent din proces a fost executat efectiv de roboți. Ele permit însă o concluzie mai atentă: automatizarea unor sarcini nu a produs automat un flux de evaluare rapid, predictibil și complet. Blocajele au rămas în calitatea datelor, interoperabilitate, clarificări, verificările umane, contractare și organizarea procesului.

Aceasta este lecția relevantă pentru AI. Tehnologia nu compensează reguli neclare, formulare prost construite, baze de date necorelate sau lipsa răspunderii. Dacă aceste probleme sunt transferate unui sistem mai sofisticat, rezultatul poate fi o eroare mai greu de observat și mai dificil de contestat.

Cum poate folosi un consultant AI fără să își abandoneze profesia

AI poate crește substanțial calitatea muncii de consultanță atunci când este folosit ca instrument de analiză și control, nu ca autor autonom al proiectului.

În etapa de identificare a finanțării, poate urmări surse oficiale, ordona apelurile după criterii stabilite și construi o primă matrice între condițiile programului și datele solicitantului. Poate semnala că lipsesc informații, dar concluzia de eligibilitate trebuie formulată după verificarea ghidului, anexelor, schemei de ajutor de stat, răspunsurilor oficiale și situației concrete a beneficiarului.

La pregătirea proiectului, AI poate compara versiuni succesive ale unui ghid, poate extrage obligațiile și termenele, poate corela obiectivele cu activitățile, rezultatele și indicatorii și poate verifica dacă aceeași informație apare consecvent în cererea de finanțare, buget, planul de afaceri și declarații. Poate testa formule, totaluri și scenarii, poate identifica dublări sau contradicții și poate simula întrebările pe care le-ar putea formula un evaluator.

În implementare, utilitatea poate fi chiar mai mare. Un sistem bine configurat poate urmări termenele contractuale, achizițiile, livrabilele, cererile de plată sau de rambursare, modificările bugetare, indicatorii și răspunsurile la clarificări. Poate construi un registru al obligațiilor și poate avertiza că o decizie tehnică are efect financiar sau că o modificare aparent minoră necesită notificare ori act adițional.

Pentru echipa financiară, AI poate ajuta la reconcilierea listelor de cheltuieli, contractelor, facturilor, plăților și liniilor bugetare. Nu poate înlocui însă profesionistul care cunoaște regulile contabile, fiscale și contractuale aplicabile proiectului. O încadrare contabilă corectă nu înseamnă automat că o cheltuială este eligibilă, iar o cheltuială prevăzută în buget nu este automat rambursabilă dacă nu au fost respectate achiziția, livrarea, plata, publicitatea și documentele justificative.

Există și limite care nu ar trebui negociate. AI nu trebuie folosit pentru a inventa date de piață, experiențe, parteneri, rezultate, citate ori surse. Nu trebuie să completeze prin presupuneri informațiile lipsă ale beneficiarului și nici să transforme o ipoteză într-o afirmație asumată prin declarație. Documentele care conțin date personale, secrete comerciale, oferte confidențiale, parole, semnături, date bancare sau informații nepublice nu ar trebui încărcate într-un instrument extern fără garanții contractuale și tehnice clare privind stocarea, reutilizarea și accesul la date.

Cum poate folosi finanțatorul AI fără să transforme evaluarea într-o „cutie neagră”

Autoritățile de management, organismele intermediare și agențiile executive au multe activități care pot fi automatizate fără a delega decizia:

Există deja rezultate măsurabile în zona de audit. Proiectul european AI4Audit – Use of artificial intelligence on audit of the EU Funds, implementat în Portugalia prin Instrumentul de sprijin tehnic, a testat modele predictive pentru estimarea erorilor și orientarea eșantionării. Potrivit rezultatelor publicate de Comisie, la aceeași dimensiune a eșantionului precizia a crescut cu 35%, iar într-un scenariu alternativ dimensiunea eșantionului putea fi redusă cu până la 60% fără pierderea preciziei.

Acest exemplu arată diferența dintre o promisiune generală și un caz de utilizare controlat: obiectiv îngust, date definite, performanță măsurată și metodă comparată cu auditul tradițional. Un scor de risc poate orienta controlul. Nu trebuie confundat cu dovada unei fraude și nu poate înlocui procedura de verificare și dreptul persoanei vizate de a explica situația.

Evaluarea calitativă ridică alte probleme. Relevanța unei investiții, caracterul inovator, proporționalitatea bugetului, capacitatea reală de implementare și credibilitatea unor rezultate presupun context și judecată profesională. AI poate identifica pasajele relevante și poate formula întrebări, dar o decizie de admitere, respingere, corecție financiară ori recuperare trebuie să rămână explicabilă, verificabilă și asumată de o persoană competentă.

Ce spune Comisia Europeană pentru programele gestionate direct

Uniunea Europeană nu a ales interzicerea generală a AI în pregătirea proiectelor. A ales o combinație de utilizare permisă, transparență și răspundere umană.

În întrebările și răspunsurile oficiale ale European Innovation Council, solicitanții sunt informați că pot folosi instrumente de AI generativă atât pentru structura propunerii, inclusiv grafice, cât și pentru conținut: revizuire lingvistică, dezvoltarea unei narațiuni pornind de la idei și căutarea informațiilor de context. Permisiunea vine însă cu obligații clare. Solicitantul rămâne răspunzător juridic pentru întreaga propunere, trebuie să verifice exactitatea și respectarea drepturilor de proprietate intelectuală și trebuie să declare ce instrumente a folosit și în ce mod.

Pentru evaluatori, limita este mult mai strictă. În martie 2026, European Research Council a precizat că evaluatorii nu pot folosi AI pentru a rezuma propunerile, pentru a aprecia meritul științific sau pentru a genera proiecte de rapoarte de evaluare. Încărcarea propunerii ori a unor fragmente într-un sistem extern este interzisă din motive de confidențialitate. Sunt permise numai utilizări limitate, precum îmbunătățirea limbii raportului sau căutarea unor informații generale, fără transmiterea conținutului proiectului și fără delegarea analizei. Regulile ERC privind folosirea AI în evaluarea granturilor formulează astfel o graniță clară între asistență și substituirea evaluatorului.

Comisia a mers mai departe în ediția din mai 2026 a Living Guidelines on the responsible use of generative AI in research. Documentul recomandă organizațiilor finanțatoare să folosească AI transparent și responsabil în procesele interne, fără să îi atribuie un rol în evaluarea conținutului științific. Totodată, finanțatorii sunt îndemnați să le ceară solicitanților să declare utilizarea substanțială a AI.

Actualizarea din 2026 introduce și un risc care ar trebui să intereseze orice autoritate: instrucțiunile ascunse. Un document poate conține text invizibil, formatare sau metadate concepute pentru a influența un sistem AI care îl procesează. Dacă un finanțator folosește nedeclarat un model pentru rezumare ori evaluare, un solicitant ar putea încerca să îi manipuleze rezultatul fără ca evaluatorul uman să observe. Comisia recomandă reguli explicite și garanții tehnice împotriva acestor practici.

Această abordare poate fi extinsă dincolo de cercetare: solicitantul trebuie să răspundă pentru conținutul depus, iar finanțatorul trebuie să răspundă pentru modul în care îl evaluează. Transparența nu poate funcționa într-un singur sens.

Ce schimbă AI Act în 2026

Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială a devenit aplicabil, în cea mai mare parte, la 2 august 2026. Interdicțiile privind anumite practici și obligațiile de alfabetizare în domeniul AI se aplică din 2 februarie 2025, iar regulile pentru modelele AI de uz general din 2 august 2025. Din august 2026, Comisia și autoritățile naționale au început efectiv supravegherea și aplicarea unei părți importante a cadrului.

Tot la 2 august 2026 au devenit aplicabile obligații de transparență pentru anumite sisteme: utilizatorul trebuie informat când interacționează cu un chatbot, iar anumite materiale generate sau manipulate artificial trebuie să poată fi identificate și, după caz, etichetate. Comisia a publicat în iulie 2026 orientările privind obligațiile de transparență.

În paralel, Uniunea a ajustat calendarul prin „AI Omnibus”. Modificarea a intrat în vigoare la 27 iulie 2026 și a stabilit că regulile pentru utilizările autonome cu risc ridicat din domeniile enumerate de AI Act se vor aplica de la 2 decembrie 2027, iar cele pentru AI integrată în anumite produse reglementate de la 2 august 2028.

Nu orice instrument folosit la gestionarea fondurilor europene devine automat un sistem cu risc ridicat în sensul AI Act. Clasificarea depinde de scopul concret. Anexa III include, de exemplu, sisteme folosite de autorități pentru a evalua eligibilitatea persoanelor fizice la servicii și prestații publice esențiale. O verificare administrativă a unei cereri depuse de o societate comercială nu intră automat în aceeași categorie. Autoritatea trebuie să își analizeze cazul de utilizare, datele, persoanele afectate și efectul deciziei, fără a presupune nici că toate sistemele sunt cu risc ridicat, nici că finanțările sunt în afara oricărui risc juridic.

Pentru consultanți și finanțatori, obligația deja actuală și adesea ignorată este alfabetizarea AI. Nu este suficientă cumpărarea unei licențe. Personalul trebuie să înțeleagă limitele instrumentului, protecția datelor, verificarea surselor, riscul de părtinire, securitatea și situațiile în care utilizarea trebuie oprită.

Uniunea reglementează riscul, dar finanțează adopția

AI Act nu este o încercare de a opri tehnologia. În octombrie 2025, Comisia a lansat Apply AI Strategy, prin care urmărește folosirea AI în sectoare economice strategice și în administrația publică. Politica „AI first” nu înseamnă alegerea automată a AI, ci analizarea ei ca soluție posibilă împreună cu beneficiile și riscurile cazului concret.

În paralel, Uniunea construiește infrastructura necesară. Rețeaua a ajuns la 19 fabrici de AI în 16 state membre, inclusiv România, iar investițiile cumulate ale Comisiei, statelor membre și țărilor asociate în infrastructura de supercalcul și fabricile AI sunt estimate la 10 miliarde euro pentru perioada 2021–2027. Pagina Comisiei privind AI Factories arată că acestea trebuie să ofere întreprinderilor, cercetătorilor și sectorului public acces la capacitate de calcul, expertiză și medii de testare.

Prin GenAI4EU, Comisia urmărește integrarea aplicațiilor de AI generativă în apelurile Horizon Europe, Digital Europe și EIC din 2026–2027. Pentru consultanți, aceasta schimbă și conținutul viitoarelor proiecte. Nu va fi suficient ca bugetul să includă o licență AI. Proiectul va trebui să explice datele folosite, securitatea, drepturile asupra informațiilor, performanța măsurabilă, supravegherea umană și conformitatea încă din etapa de proiectare.

Ce câștigăm și ce riscăm să pierdem

Folosirea responsabilă a AI poate reduce munca administrativă, poate scurta timpul de căutare și verificare, poate îmbunătăți consecvența documentelor și poate semnala mai devreme erori care altfel ar apărea la evaluare, contractare sau audit. Pentru autorități, poate însemna o repartizare mai bună a resurselor, controale orientate către risc și răspunsuri mai rapide pentru beneficiari. Pentru firmele mici, poate face accesibile analize care înainte necesitau echipe numeroase.

Aceleași instrumente pot produce însă efectul opus. Un model poate inventa o sursă, poate utiliza o versiune depășită a ghidului sau poate confirma fără rezerve ipoteza greșită a utilizatorului. Datele istorice pot reproduce tratamente inegale. Dosarele generate după aceleași șabloane pot deveni uniforme și aparent corecte, deși proiectele nu au fundament economic. O autoritate poate ajunge să acorde prea multă încredere unui scor pe care evaluatorul nu îl înțelege, iar consultantul își poate pierde treptat capacitatea de a observa tocmai excepția pe care modelul nu a întâlnit-o.

Mai apare și o asimetrie de piață. Beneficiarii și consultanții care au acces la instrumente mai bune, baze de date curate și personal instruit vor produce dosare mai convingătoare. Dacă finanțarea recompensează forma în locul substanței, AI poate adânci diferența dintre capacitatea de prezentare și calitatea reală a investiției.

Avantajul decisiv nu va aparține celui care generează cel mai mult text, ci celui care poate demonstra traseul dintre regulă, sursă, analiză, decizie și documentul final.

Cum ar putea fi asimilat progresul tehnologic

O politică serioasă nu ar trebui să pornească de la întrebarea „folosim sau nu AI?”, ci de la o clasificare a sarcinilor.

Zona cu risc redus poate include căutarea în surse aprobate, compararea versiunilor, traducerea, formatarea, extragerea datelor și verificările aritmetice. Chiar și aici rezultatul trebuie controlat, dar procesul poate fi automatizat pe scară largă.

Zona care cere validare profesională include analiza eligibilității, simularea punctajului, încadrarea cheltuielilor, evaluarea riscurilor și formularea răspunsurilor la clarificări. AI poate pregăti analiza, însă concluzia trebuie verificată de persoana care cunoaște programul și își asumă documentul.

Zona în care decizia nu trebuie delegată include aprobarea sau respingerea proiectului, aprecierea criteriilor calitative, aplicarea unei corecții, constatarea unei nereguli sau fraude și semnarea declarațiilor. Aici AI poate furniza indicii și poate organiza probele, dar nu trebuie să devină autoritatea care decide.

Pentru ca această separare să funcționeze, sunt necesare câteva condiții practice:

Autoritățile ar trebui să publice politica de utilizare a AI înainte de evaluare: în ce etape este folosită, ce date procesează, dacă produce recomandări sau scoruri, cine verifică rezultatul și cât timp sunt păstrate jurnalele. Consultanții ar trebui să adopte propriul registru de utilizare și să poată explica beneficiarului ce a fost generat, ce a fost verificat și ce nu a fost transmis unui sistem extern.

Ne putem opune progresului tehnologic?

Putem opri consultanții să folosească instrumente care citesc într-o oră mii de pagini, compară ghiduri și descoperă neconcordanțe? Putem cere autorităților să continue verificări manuale care pot fi făcute mai rapid și mai consecvent de un sistem bine proiectat? Probabil că întrebarea nu mai este dacă tehnologia va intra în acest domeniu. A intrat deja.

Dar faptul că progresul nu poate fi oprit înseamnă că orice automatizare trebuie acceptată? Ar trebui eficiența să justifice o decizie pe care solicitantul nu o poate înțelege sau contesta? Poate fi considerat „uman în buclă” un evaluator care confirmă mecanic concluzia sistemului? Și cine răspunde atunci când toți au folosit instrumentul, dar nimeni nu a verificat sursa?

Asimilarea responsabilă a AI nu presupune apărarea vechilor proceduri și nici înlocuirea profesioniștilor cu o interfață. Presupune folosirea tehnologiei acolo unde poate fi măsurată și controlată, păstrarea deciziei umane acolo unde există judecată și efecte juridice și o regulă simplă de răspundere: AI poate pregăti, compara, semnala și recomanda; profesionistul trebuie să verifice, să explice și să își asume.

Articol publicat inițial pe LinkedIn.

Este momentul pentru un Corp al Consultanților în Fonduri Europene?

O analiză despre competență verificabilă, răspundere profesională, codurile COR și CAEN și riscul de a transforma profesionalizarea într-un nou monopol birocratic

Informațiile și sursele din această analiză au fost verificate la 24 august 2026.

Consultantul în fonduri europene nu semnează doar o cerere de finanțare. El poate influența alegerea unei investiții, construcția bugetului, justificarea eligibilității, achizițiile, cererile de rambursare, raportarea indicatorilor și, uneori, întregul traseu al unui proiect finanțat din bani publici.

O recomandare greșită poate produce mai mult decât pierderea unui apel. Poate conduce la cheltuieli neeligibile, corecții financiare, rezilierea contractului, restituirea finanțării sau blocarea unei investiții începute. În cazurile grave, documentele false ori conflictele de interese pot transforma un proiect într-un dosar penal.

Cu toate acestea, piața funcționează în prezent fără un drept exclusiv de practică, fără un registru profesional național care să certifice competența și fără un mecanism unitar prin care beneficiarul să verifice experiența, specializarea, sancțiunile sau asigurarea de răspundere a consultantului.

De aici apare întrebarea legitimă: ar trebui România să înființeze un corp profesional al consultanților în fonduri europene, după modelul CECCAR, ANEVAR sau al altor profesii reglementate?

Poate fi protejat beneficiarul fără închiderea imediată a pieței? Ar funcționa un registru voluntar acolo unde serviciul este plătit din bani publici? Întrebarea nu poate primi un răspuns onest printr-un simplu „da” sau „nu”. O analiză serioasă trebuie să distingă între profesionalizare, certificare, autorizare și rezervarea legală a profesiei și să cântărească, în egală măsură, protecția beneficiarului, răspunderea profesională, concurența și libertatea de prestare a serviciilor.

Ce există deja în România și ce lipsește în realitate

Discuția trebuie să pornească de la o corecție importantă: România nu este complet lipsită de o ocupație specifică.

În Clasificarea ocupațiilor din România există codul COR 242213 – expert accesare fonduri structurale și de coeziune europene. Acesta apare în nomenclatorul oficial COR, iar baza de date a Autorității Naționale pentru Calificări îl regăsește între ocupațiile asociate unor programe universitare și unor competențe precum identificarea surselor de finanțare, stabilirea ideilor de proiect și cunoașterea procedurilor de evaluare. Exemplu în Registrul Național al Calificărilor.

Mai există coduri generale utilizate în echipele de proiect, între care 242101 – manager proiect și 242116 – expert achiziții publice. Responsabilul financiar, expertul juridic, specialistul în comunicare ori expertul tehnic sunt încadrați, de regulă, în ocupațiile corespunzătoare profesiei lor de bază.

Problema nu este, așadar, absența totală a unui cod COR. Problema este că:

Situația este recunoscută chiar de o instituție care oferă publicului o listă de consultanți. AFIR precizează explicit că lista sa este orientativă și neexhaustivă, că nu a realizat o selecție sau o ierarhizare și că firmele prezentate nu sunt acreditate de AFIR ori de o altă instituție publică națională sau europeană. Mai mult, agenția arată că orice societate, instituție sau persoană poate întocmi proiecte, indiferent dacă apare sau nu în listă.

Aceasta este diferența dintre o bază de contact și un registru profesional.

De ce simpla existență a unui curs autorizat nu rezolvă problema

În limbajul curent se confundă frecvent patru noțiuni: instruirea, certificarea, autorizarea și acreditarea.

Un furnizor de formare organizează un curs și poate elibera un certificat în condițiile legislației aplicabile. Un organism de certificare evaluează dacă o persoană îndeplinește o schemă de competențe. O autoritate sau un corp profesional poate acorda, dacă legea îi conferă acest drept, autorizarea de a practica. Acreditarea privește, în sensul standardelor de evaluare a conformității, competența organismului care certifică, nu „acreditarea” directă a fiecărui consultant.

ISO/IEC 17024:2026 este standardul internațional pentru organismele care certifică persoane. Rolul lui este să ofere încredere că evaluarea competenței se face consecvent, imparțial și pe baza unei scheme clare. În România, RENAR include organismele de certificare a persoanelor între domeniile sale de acreditare.

Prin urmare, un sistem serios nu ar trebui să se limiteze la formula „a urmat un curs și a primit o diplomă”. Ar trebui să verifice cel puțin:

Un certificat fără evaluare reală poate crea o aparență de siguranță mai periculoasă decât lipsa certificatului.

Cazurile de fraudă arată vulnerabilitatea, dar nu justifică judecarea întregii profesii

Profesionalizarea nu trebuie argumentată prin insinuări generale la adresa consultanților. Majoritatea își desfășoară activitatea corect, iar erorile, neglijența și frauda sunt lucruri diferite. Totuși, cazurile oficiale demonstrează că riscul nu este teoretic.

Într-o cauză soluționată definitiv în 2021, Curtea de Apel București a condamnat o consultantă, care era și administrator de fapt al unei firme, pentru instigare la fals și folosirea unor documente ori declarații false, inexacte sau incomplete care au condus la obținerea pe nedrept de fonduri europene. Instanța i-a interzis timp de patru ani activitatea de consultant ori administrator în domeniul finanțărilor publice. Societatea a primit o amendă penală de 176.000 de lei, suspendarea timp de trei ani a activităților legate de accesarea finanțărilor publice și a participării la achiziții publice, iar suma de 486.275 de lei a fost confiscată. Hotărârea și caracterul ei definitiv sunt prezentate în comunicatul Direcției Naționale Anticorupție.

În mai 2026, Parchetul European a anunțat o anchetă privind 237 de proiecte agricole. Potrivit EPPO, un consultant autorizat ar fi depus documente false sau inexacte în proiecte care solicitau aproximativ 5,7 milioane de euro, prejudiciul estimat pentru bugetul Uniunii fiind de aproximativ 3,5 milioane de euro. Consultantul a fost arestat, iar alte persoane sunt cercetate inclusiv pentru presupuse comisioane de 10–15% din valoarea proiectelor. Este o investigație în curs, iar persoanele vizate beneficiază de prezumția de nevinovăție. Comunicarea oficială EPPO.

Într-un alt dosar anunțat de EPPO în aprilie 2026, patru persoane au fost trimise în judecată pentru o presupusă fraudă privind fondurile destinate tinerilor fermieri. Două persoane care ofereau consultanță ar fi emis certificate profesionale false pentru îndeplinirea condițiilor de finanțare și au semnat acorduri de recunoaștere a vinovăției, înaintate instanței. Pentru inculpații principali se aplică prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri. Comunicatul EPPO din 24 aprilie 2026.

Aceste cazuri nu demonstrează că o diplomă sau apartenența la un corp profesional ar elimina frauda. Un profesionist certificat poate încălca intenționat legea. Ele arată însă utilitatea unor instrumente care astăzi lipsesc: verificarea istoricului, obligații de conduită, trasabilitatea persoanei care își asumă documentația, suspendarea rapidă a dreptului de utilizare a titlului și un registru în care sancțiunea să fie vizibilă.

Corpul profesional nu poate înlocui autoritatea de management, auditorul, ANI, DNA, EPPO sau instanța. Poate interveni însă înainte ca abaterea să devină prejudiciu penal și poate sancționa conduita profesională chiar atunci când fapta nu întrunește elementele unei infracțiuni.

Ce ar aduce un corp profesional autentic

Modelul CECCAR este relevant nu pentru a copia mecanic o instituție, ci pentru a înțelege diferența dintre un curs și o profesie organizată. Potrivit OG nr. 65/1994, accesul la profesia de expert contabil presupune examen de admitere, stagiu și examen de aptitudini. Cadrul legal al ANEVAR adaugă un tablou public, categorii de membri, formare inițială și continuă, reguli etice și disciplinare.

Aplicat consultanței în fonduri nerambursabile, un corp profesional credibil ar trebui să asigure:

Fără aceste elemente, „corpul profesional” riscă să fie doar o asociație cu taxă anuală și o siglă nouă.

Argumentele împotriva unei reglementări obligatorii

Un corp profesional nu produce automat calitate. Poate produce și bariere artificiale.

Prima problemă este capturarea instituțională. Dacă regulile sunt scrise de un grup restrâns de firme consacrate, accesul în profesie poate fi limitat prin condiții care protejează piața existentă, nu beneficiarul. Vechimea formală, taxele mari sau cursurile furnizate exclusiv de organizația care autorizează pot deveni instrumente de închidere a pieței.

A doua problemă este falsa garanție. Beneficiarul poate ajunge să creadă că înscrierea în registru înlocuiește verificarea experienței, a echipei și a contractului. Nicio autorizație nu garantează aprobarea proiectului și nicio certificare nu transferă consultantului responsabilitatea legală a solicitantului.

A treia problemă este caracterul multidisciplinar al activității. Un proiect complex implică management, finanțe, contabilitate, juridic, achiziții, ajutor de stat, tehnic, mediu și comunicare. Ideea unui „consultant universal”, autorizat să acopere totul, ar fi nerealistă. Sistemul trebuie să recunoască echipa și limitele fiecărei competențe.

A patra problemă este libertatea de prestare a serviciilor în Uniunea Europeană. O reglementare nouă care rezervă o activitate unei anumite categorii profesionale trebuie justificată prin interes public și analizată sub aspectul necesității și proporționalității. Directiva (UE) 2018/958 impune un test de proporționalitate înainte de introducerea sau modificarea reglementării profesiilor. O soluție națională nu poate exclude nejustificat profesioniștii calificați din alte state membre.

Prin urmare, întrebarea corectă nu este dacă vrem „mai multă reglementare”, ci care este nivelul minim de reglementare care protejează beneficiarul fără să blocheze concurența și profesioniștii competenți.

Ce modele există în Europa

În exemplele oficiale analizate pentru acest articol nu am identificat un stat membru care să fi instituit un corp obligatoriu, cu monopol general de practică, dedicat exclusiv consultanților în fonduri europene. Se observă mai curând patru modele complementare.

1. Cod profesional voluntar, susținut de autoritatea care gestionează programul

Consiliul European pentru Inovare a publicat în 2023 un Cod de conduită pentru consultanții care sprijină solicitanții EIC. Codul stabilește standarde minime, este voluntar, iar firmele care îl susțin pot afișa o etichetă. În 2025, EIC a recomandat solicitanților să compare ofertele, să verifice expertiza sectorială și respectarea codului și să fie atenți la exclusivitate, proprietate intelectuală și comisioanele de succes. Recomandările EIC privind utilizarea consultanților.

European Association of Innovation Consultants are, la rândul său, un cod obligatoriu pentru membrii săi, care cuprinde integritatea, responsabilitatea, imparțialitatea, conflictele de interese, competența continuă și folosirea responsabilă a inteligenței artificiale.

Avantajul acestui model este viteza. Limita sa este evidentă: sancțiunea principală este pierderea calității de membru, nu interdicția de a continua activitatea pe piață.

2. Certificare profesională internațională, fără monopol legal

International Council of Management Consulting Institutes utilizează titlul Certified Management Consultant – CMC. Schema ICMCI evaluează competențe de management și consultanță, experiența, conduita etică și include mecanisme de recertificare. În paralel, ISO 20700:2017 oferă îndrumări pentru furnizarea eficientă a serviciilor de consultanță în management.

Aceste instrumente nu sunt specifice fondurilor europene și nu acordă un drept exclusiv de practică. Ele arată însă cum poate fi construită o certificare bazată pe competență și cum pot fi standardizate relația cu clientul, executarea misiunii și închiderea acesteia.

3. Registru obligatoriu numai pentru consultanța plătită printr-o anumită schemă

În Germania, programul federal de sprijin pentru consultanța acordată IMM-urilor cere înregistrarea firmelor de consultanță la BAFA. Pagina oficială dedicată consultanților și înregistrării include documente distincte privind calitatea de consultant și sistemul de asigurare a calității.

Acesta este un model important: statul nu interzice consultanța pe piața liberă, dar poate spune că dacă serviciul este subvenționat din bani publici, prestatorul trebuie să îndeplinească cerințe suplimentare.

4. Recunoașterea profesiilor neorganizate, fără transformarea lor în ordine obligatorii

Italia a creat prin Legea nr. 4/2013 un cadru pentru profesiile care nu sunt organizate în ordine sau colegii. Ministerul întreprinderilor publică liste ale asociațiilor profesionale, iar unele pot emite atestări de calitate. Asociațiile trebuie să promoveze formarea continuă, să adopte coduri de conduită și să supravegheze comportamentul membrilor. Totuși, ministerul precizează că atestarea nu este o condiție obligatorie pentru exercitarea profesiei. Persoana poate obține separat o certificare voluntară de la un organism acreditat, raportată la o normă tehnică.

Acest model evită monopolul, dar oferă beneficiarului repere publice și mecanisme de transparență.

Este oportun un Corp al Consultanților în Fonduri Europene?

Ar proteja mai bine beneficiarii un corp profesional sau ar crea, înainte de existența unor standarde și a unei evaluări independente, o nouă barieră de intrare? Poate exista răspundere profesională reală fără monopol legal? Modelele analizate permit conturarea unui traseu gradual care ar putea fi testat și evaluat înaintea unei decizii privind rezervarea legală a profesiei.

România poate adopta un sistem în două etape.

Etapa I: profesionalizare verificabilă, fără monopol

În prima etapă ar trebui create:

Certificarea ar putea deveni obligatorie, într-o primă fază, numai în situații clar justificate: când costul consultanței este rambursat din fonduri publice, când proiectul depășește un anumit prag, când consultantul reprezintă beneficiarul în relația cu autoritatea sau în programele cu risc ridicat stabilit pe baza controalelor.

Etapa a II-a: evaluare înaintea reglementării exclusive

După trei până la cinci ani ar trebui evaluate efectele: numărul reclamațiilor, corecțiile imputabile consultanței, sancțiunile, costul certificării, accesul firmelor mici la piață și eficiența registrului.

Numai dacă rezultatele arată că sistemul voluntar sau limitat nu protejează suficient beneficiarii s-ar justifica trecerea la o profesie reglementată și la un corp de drept public. Atunci ar trebui aplicat testul european de proporționalitate și create reguli de recunoaștere a calificărilor echivalente din alte state membre.

Această ordine a pașilor reduce riscul de a construi o instituție înainte de a defini profesia pe care ar trebui să o supravegheze.

Avem nevoie de noi coduri COR?

Ar demonstra competența apariția câte unui cod COR pentru fiecare denumire folosită într-o organigramă de proiect? Problema nu se reduce la numărul codurilor, deoarece COR clasifică ocupațiile persoanelor, dar nu certifică automat competența și nu stabilește activitatea economică a firmei.

Codul actual 242213 este un punct de plecare, însă ar putea fi revizuit pentru a acoperi finanțările nerambursabile în sens larg și pentru a reflecta diferența dintre pregătirea unei cereri și implementarea unui proiect.

O soluție coerentă ar putea include:

Pentru managerul de proiect și expertul în achiziții publice există deja coduri COR. Responsabilul financiar, juristul, specialistul în comunicare și expertul tehnic trebuie să își păstreze profesia de bază, la care se poate adăuga o specializare privind proiectele finanțate. Crearea unui cod COR separat pentru fiecare rol intern ar fragmenta artificial piața și nu ar demonstra competența.

Rolul responsabilului financiar merită însă tratat distinct. Calitatea de contabil și experiența în evidența curentă a unei societăți nu dovedesc automat competența de a gestiona financiar un proiect european. Mulți contabili nu au fost formați și nu au experiență în evidența analitică distinctă pe proiect, contract și linie bugetară ori în aplicarea regulilor specifice privind eligibilitatea cheltuielilor, cofinanțarea, cererile de plată sau de rambursare, reconcilierea cu bugetul aprobat, prevenirea dublei finanțări și păstrarea pistei de audit. În funcție de program, documentele și operațiunile trebuie să respecte simultan legislația contabilă și fiscală, contractul de finanțare, ghidul aplicabil, instrucțiunile autorității și regulile programului. Ar fi suficientă, în aceste condiții, simpla încadrare pe o ocupație contabilă generală? O specializare verificabilă în managementul financiar al proiectelor finanțate ar putea oferi un reper de competență, fără a nega sau dubla profesia contabilă de bază.

De asemenea, denumirea „auditor de fonduri nerambursabile” nu ar trebui introdusă fără o delimitare juridică riguroasă. Auditul financiar, auditul public intern și alte misiuni de asigurare au deja cadre profesionale și legale. O denumire nouă poate crea confuzie între consultanță, verificarea conformității și o opinie de audit. Dacă există o nevoie distinctă, formularea „expert în verificarea conformității proiectelor finanțate” ar putea fi analizată fără a invada atribuțiile profesiilor de audit reglementate.

Avem nevoie de un cod CAEN dedicat?

Aici este necesară o altă clarificare: CAEN clasifică activitatea economică a întreprinderii, nu posturile din echipa de management. Posturile se raportează la COR.

În CAEN Rev.3, aplicabilă din 1 ianuarie 2025, consultanța este încadrată de regulă la 7020 – Activități de consultanță în afaceri și management. Ordinul INS nr. 377/2024 confirmă atât codul, cât și faptul că CAEN Rev.3 are o relație de 1:1 cu clasificarea europeană NACE Rev.2.1.

Un cod dedicat ar avea avantaje:

Dar există și o limită tehnică importantă. Pentru că nivelul de patru cifre al CAEN este armonizat 1:1 cu NACE, România nu poate introduce pur și simplu o clasă națională nouă fără să afecteze această corespondență. O modificare structurală reală ar trebui discutată la nivelul clasificării europene ori pregătită pentru o revizuire viitoare.

Până atunci, soluția realistă este una dintre următoarele:

Așadar, un cod CAEN dedicat ar fi util pentru transparență și statistică, dar nu poate înlocui certificarea persoanelor și nici nu trebuie confundat cu autorizarea profesiei. O firmă poate avea codul corect și personal nepregătit; la fel, un profesionist competent poate lucra într-o organizație cu mai multe activități economice.

Concluzie

Piața consultanței în fonduri europene a depășit de mult etapa în care putea fi tratată ca simplă redactare de formulare. Miza include investiții publice și private, bugete europene și naționale, achiziții, ajutor de stat, indicatori și obligații care continuă ani după finalizarea proiectului.

Datele, cazurile și modelele analizate indică nevoia unor mecanisme de profesionalizare. Dar profesionalizarea nu înseamnă numai un certificat obținut în cadrul formării profesionale autorizate, un cod COR nou sau o cotizație plătită unei organizații. Înseamnă competență evaluată, experiență verificabilă, specializare, formare continuă, trasabilitate, independență, răspundere și sancțiuni.

Un corp profesional ar putea proteja beneficiarul și banul public dacă este construit în jurul competenței și răspunderii. Ar putea însă deveni parte a problemei dacă este folosit în principal pentru a controla accesul pe piață.

Ar clarifica un traseu gradual — standard ocupațional actualizat, certificare independentă, registru public, cod de conduită și cerințe suplimentare acolo unde consultanța este plătită din fonduri publice — dacă mecanismele mai puțin restrictive sunt suficiente? Evaluarea rezultatelor ar oferi o bază factuală pentru discuția ulterioară despre necesitatea sau lipsa necesității unui corp profesional cu drept exclusiv de practică.

Sondaj pentru cititori

Ar trebui înființat un corp profesional al consultanților în fonduri europene?

Răspundeți DA sau NU în sondajul LinkedIn. LinkedIn afișează opțiunile de vot și distribuția răspunsurilor în timp real pe durata sondajului.

Articol publicat inițial pe LinkedIn.

Ce finanțări mai pot accesa primăriile în 2026? Apeluri deschise, programate și în pregătire

O analiză pentru comune, orașe, municipii, municipiul București și sectoarele sale

Un primar care caută astăzi bani pentru o școală, un parc, un centru social, o clădire publică sau un sistem local de energie descoperă repede că nu mai există o singură listă în care să găsească toate răspunsurile. Aceeași investiție poate avea finanțare într-o regiune și niciun apel potrivit în regiunea vecină. O comună poate găsi o soluție prin Grupul de Acțiune Locală, în timp ce un municipiu trebuie să demonstreze că proiectul este cuprins într-o strategie urbană. Uneori există bani, dar apelul este rezervat unui teritoriu ITI, unui portofoliu pregătit anterior prin ELENA sau unei anumite categorii de clădiri.

Analiza se adresează comunelor, orașelor, municipiilor, municipiului București și celor șase sectoare. Consiliile județene nu sunt incluse, chiar dacă anumite programe permit participarea lor sau constituirea unor parteneriate cu acestea.

În limbajul obișnuit spunem că „primăria aplică”. Solicitantul este, de regulă, unitatea administrativ-teritorială, reprezentată legal prin primar. Comunele și orașele sunt unități administrativ-teritoriale, unele orașe au statut de municipiu, iar Bucureștiul are un regim administrativ propriu și este împărțit în șase sectoare.

Situația prezentată a fost verificată la 24 august 2026. Pentru a evita așteptările false, facem diferența între apelurile în care se pot depune proiecte, cele programate, ghidurile aflate în consultare, finanțările încă în pregătire și programele care au avut deja sesiunea principală.

De ce sunt finanțările mai greu de urmărit în 2026

Multe dintre apelurile generale destinate administrațiilor locale au fost lansate în anii anteriori. Proiectele trebuie evaluate, contractate, achiziționate, executate și plătite până la finalul perioadei permise pentru cadrul financiar 2021–2027, iar implementarea se poate întinde până în 2029. Dacă toate apelurile ar fi fost amânate pentru ultimii ani, timpul necesar lucrărilor ar fi devenit insuficient.

Au rămas finanțări mai bine delimitate. Unele se adresează numai municipiilor, altele orașelor sau comunelor. Există apeluri pentru anumite județe, teritorii ITI, GAL-uri ori FLAG-uri, pentru clădiri care îndeplinesc condiții tehnice precise sau pentru proiecte pregătite anterior printr-un instrument de asistență.

Așadar, întrebarea nu mai este doar „ce apeluri sunt deschise?”. O primărie trebuie să afle unde se încadrează localitatea, cine poate fi solicitantul, ce strategie trebuie să conțină proiectul și cât de avansate sunt documentațiile.

Locul în care se află proiectul poate schimba complet sursa de finanțare

Cele opt programe regionale au priorități, bugete și calendare proprii. De aceea, fiecare regiune trebuie analizată separat.

Regiunea Nord-Est

În Regiunea Nord-Est, pentru orașe este relevantă finanțarea destinată eficienței energetice a clădirilor publice, cu depunere programată în perioada 17 august–16 octombrie 2026. Alocarea este de aproximativ 8,4 milioane de euro, iar valoarea finanțării unui proiect poate fi cuprinsă, potrivit documentației apelului, între aproximativ 200.000 și un milion de euro.

Pot fi avute în vedere reabilitarea termică, modernizarea instalațiilor, sursele regenerabile și măsurile care reduc consumul de energie. Faptul că o clădire este veche și are facturi mari nu este suficient. Sunt necesare auditul energetic, documentația tehnico-economică, clarificarea dreptului asupra imobilului și încadrarea exactă în categoria de clădiri permisă de ghid.

Municipiile au componente distincte, iar infrastructurile de afaceri trebuie urmărite prin alte intervenții. În cazul parcurilor industriale, publicarea unei consultări sau includerea unei finanțări în calendar nu înseamnă că depunerea a început.

Calendarul și documentele se verifică pe pagina Programului Regional Nord-Est.

Regiunea Sud-Est

În Sud-Est se mai pot pregăti sau depune proiecte pentru infrastructură educațională, parcuri industriale și eficiența energetică a clădirilor publice. Teritoriul Deltei Dunării are propriile alocări și reguli.

Prin Acțiunea 5.2 sunt disponibile aproximativ 40 de milioane de euro pentru infrastructura educațională, cu termen de depunere până la 30 decembrie 2026. Pot fi finanțate modernizarea, extinderea și dotarea unităților de învățământ, în condițiile ghidului. Valoarea finanțării poate ajunge la aproximativ două milioane de euro, iar proiectele trebuie să atingă pragul de calitate stabilit.

Pentru Acțiunea 1.5 – Sprijinirea companiilor prin intermediul infrastructurilor-suport de afaceri – parcuri industriale, depunerea este programată între 21 septembrie 2026 și 26 februarie 2027. Bugetul total este de aproximativ 60 de milioane de euro, iar finanțarea nerambursabilă poate fi cuprinsă între 500.000 și 10 milioane de euro.

Sunt vizate infrastructura tehnico-edilitară, accesul, utilitățile și dotările necesare funcționării parcului. Titlul de parc industrial poate exista la depunere sau poate fi prezentat cel târziu până la finalizarea contractării, conform condițiilor publicate de autoritatea de management. Anunțul oficial al ADR Sud-Est.

Pentru eficiența energetică a clădirilor publice este pregătită o componentă cu o alocare de aproximativ 44,5 milioane de euro, destinată proiectelor ale căror documentații tehnice au fost elaborate prin ELENA. Nu este o sesiune generală pentru orice primărie care începe acum pregătirea unei clădiri. Condiția privind documentațiile ELENA limitează grupul solicitanților care pot intra în apel.

Investiția Teritorială Integrată Delta Dunării cuprinde municipiul Tulcea, orașele Babadag, Isaccea, Măcin și Sulina, alături de comune din județele Tulcea și Constanța. Pentru proiectele din acest areal trebuie verificat mai întâi dacă există o alocare ITI și dacă apelul regional general include sau exclude teritoriul.

Documentele se urmăresc la Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est.

Regiunea Sud-Muntenia

În Sud-Muntenia, apelul pentru dezvoltarea infrastructurii de încărcare a vehiculelor electrice este deschis până la 2 decembrie 2026. Alocarea este de aproximativ 2,47 milioane de euro, iar finanțarea poate ajunge la aproximativ 300.000 de euro pentru un proiect.

Primăria nu trebuie să privească investiția ca pe o simplă achiziție de stații. Trebuie verificat dreptul asupra amplasamentului, accesul public, capacitatea rețelei, costul racordării, relația cu distribuitorul de energie și integrarea stațiilor în mobilitatea locală.

În regiune există și componente privind eficiența energetică pentru portofolii pregătite prin ELENA. Acestea trebuie analizate în funcție de maturitatea proiectelor, nu prezentate drept apeluri generale.

Informațiile sunt publicate pe pagina Programului Regional Sud-Muntenia.

Regiunea Sud-Vest Oltenia

Comunele din Sud-Vest Oltenia care au statut oficial de stațiune turistică pot solicita finanțare pentru infrastructură turistică rurală. Depunerea este programată între 31 august și 27 noiembrie 2026, iar bugetul este de aproximativ 6 milioane de euro.

Pot fi finanțate infrastructura de agrement și investițiile care valorifică resursele turistice locale. Statutul de stațiune trebuie să existe oficial. O comună care are obiective turistice, dar nu deține acest statut, nu devine eligibilă numai prin descrierea potențialului său.

Pentru patrimoniul rural a fost pregătită o intervenție separată, cu o alocare indicativă de aproximativ 5,88 milioane de euro. Până la publicarea formei finale și deschiderea depunerii, aceasta trebuie urmărită ca finanțare în pregătire.

Informațiile sunt disponibile pe site-ul Programului Regional Sud-Vest Oltenia.

Regiunea Vest

În Regiunea Vest, termenul apelului pentru infrastructură verde a fost prelungit până la 3 septembrie 2026. Finanțarea nerambursabilă poate fi cuprinsă între 250.000 și 2,5 milioane de euro, iar contribuția solicitantului este de minimum 2% din valoarea eligibilă.

Sunt finanțate crearea și modernizarea parcurilor, grădinilor și scuarurilor, plantările, ameliorarea solului, infrastructura albastră, protejarea biodiversității și suprafețele permeabile. Aleile, pistele pentru biciclete, mobilierul, iluminatul și sistemele de supraveghere sunt permise în limitele ghidului, dar nu trebuie să transforme proiectul într-o simplă amenajare urbană fără rezultat de mediu. ADR Vest – prelungirea termenului până la 3 septembrie.

Pot aplica municipiile reședință de județ, celelalte municipii și orașele din regiune, inclusiv localitățile din ITI Valea Jiului.

Teritoriul Valea Jiului este format din municipiile Petroșani, Vulcan și Lupeni și orașele Petrila, Aninoasa și Uricani. Pentru acestea există și mecanisme teritoriale distincte, care trebuie urmărite separat de apelurile generale ale Programului Regional Vest.

Regiunea Centru

Regiunea Centru are în această perioadă una dintre cele mai diverse oferte pentru administrațiile locale: infrastructură verde-albastră, regenerare urbană, mobilitate, patrimoniu și infrastructuri de afaceri.

Prin Acțiunea 3.3 – Investiții în infrastructură verde și albastră în mediul urban regional, municipiile au la dispoziție aproape 25 de milioane de euro. Termenul a fost prelungit până la 2 decembrie 2026. Corrigendumul publicat de ADR Centru.

Sunt vizate reconversia terenurilor degradate, dezvoltarea spațiilor verzi și a infrastructurii albastre, protejarea biodiversității și adaptarea climatică. Proiectul trebuie să demonstreze rezultatele de mediu și suprafețele care vor fi create sau îmbunătățite.

Pentru regenerare urbană există o alocare de aproximativ 22,68 milioane de euro, iar unele componente de mobilitate au termene până la 21 decembrie 2026. Accesul depinde de categoria localității, strategia urbană și lista investițiilor prioritare.

Acțiunea 7.3, dedicată patrimoniului cultural și natural din teritoriile ITI, se deschide în perioada 28 august–28 octombrie 2026. Alocarea este de aproximativ 5,88 milioane de euro, împărțită între teritoriile eligibile. Pagina oficială a apelului și sesiunea tehnică ADR Centru.

ITI Țara Făgărașului cuprinde municipiul Făgăraș, orașul Victoria și comune din județele Brașov și Sibiu, între care Beclean, Cincu, Drăguș, Hârseni, Lisa, Mândra, Recea, Sâmbăta de Sus, Șercaia, Șoarș, Ucea, Viștea, Arpașu de Jos, Avrig, Cârța, Cârțișoara, Porumbacu de Jos și Turnu Roșu. Lista exactă trebuie verificată în anexa teritorială a apelului.

ITI Moții, Țara de Piatră se întinde în mai multe județe. Pentru Programul Regiunea Centru este relevantă componenta din Alba: orașele Abrud, Baia de Arieș, Câmpeni și Zlatna, alături de comunele Albac, Arieșeni, Avram Iancu, Bistra, Bucium, Ciuruleasa, Gârda de Sus, Horea, Lupșa, Meteș, Mogoș, Ocoliș, Poiana Vadului, Ponor, Poșaga, Roșia Montană, Sălciua, Scărișoara, Sohodol, Vadu Moților și Vidra.

Pentru infrastructurile de afaceri și parcurile de specializare inteligentă există o alocare de aproximativ 10,86 milioane de euro, cu finanțări care pot varia între aproximativ 500.000 și 3 milioane de euro.

Un parc nu trebuie prezentat doar ca teren amenajat. Primăria are nevoie de utilități, acces, administrator, servicii pentru firme, un model de ocupare și o analiză corectă a ajutorului de stat.

Apelurile se verifică pe site-ul Programului Regiunea Centru.

Regiunea Nord-Vest

În Nord-Vest, o mare parte dintre apelurile principale pentru investiții ale UAT-urilor s-a desfășurat deja. În 2026 sunt mai vizibile intervențiile teritoriale, etapele reziduale și instrumentele prin care se pregătesc proiectele următoare.

DTE 2.0 sprijină documentele strategice și tehnice necesare dezvoltării urbane. Nu finanțează direct execuția lucrărilor. Rezultatul îl reprezintă strategiile și documentațiile care pot susține proiecte viitoare.

Apelurile dedicate unei zone urbane funcționale, unui municipiu sau unui teritoriu special nu sunt accesibile automat tuturor localităților din regiune. Situația se verifică la Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Vest.

București–Ilfov

În București–Ilfov există mai multe finanțări în pregătire decât arată o consultare rapidă a listelor vechi de apeluri. Cele mai importante pentru UAT-uri privesc construirea de clădiri publice cu performanță energetică ridicată, agrementul și sportul, regenerarea urbană, digitalizarea administrației și locuințele sociale.

PR BI P3/3.3/1/2026 – Construirea de clădiri publice NZEB+ se află în consultare publică în perioada 17 august–4 septembrie 2026. Finanțarea vizează clădiri publice noi, cu un consum de energie aproape egal cu zero și performanțe care depășesc nivelul minim prevăzut de legislația aplicabilă.

O primărie care pregătește o astfel de investiție trebuie să lămurească funcțiunea clădirii, dreptul asupra terenului, necesitatea serviciului public, costurile de operare și soluția energetică. Nu este suficient să adauge panouri fotovoltaice unei construcții obișnuite și să o numească NZEB+.

În același pachet este pregătit PR BI P7/7.1&7.3/1/2026, care reunește două intervenții diferite:

Acțiunea 7.1 – Dezvoltarea infrastructurilor de agrement, petrecere a timpului liber, sport și interacțiune socială în zonele urbane poate finanța infrastructuri interioare și exterioare destinate activităților comunitare, sportului, recreerii și incluziunii.

Acțiunea 7.3 – Îmbunătățirea mediului urban prin regenerarea spațiilor publice se adresează spațiilor publice degradate și facilităților de recreere în aer liber. Regenerarea trebuie legată de accesibilitate, mediu, utilizarea reală de către comunitate și principiile Noului Bauhaus European.

Sunt eligibile municipiul București, sectoarele sale și orașele din județul Ilfov, în condițiile ghidului. Consultarea este deschisă până la 4 septembrie 2026. Ghidul comun pentru NZEB+, agrement și regenerare urbană.

Proiectul pregătit de Orașul Voluntari pentru regenerarea râului Valea Săulei și a dealului antropic arată cât de complexă poate deveni în practică o asemenea investiție. Cele două amplasamente trebuie tratate coerent, iar proiectul trebuie să rezolve accesul, situația spațiilor verzi, participarea comunității, relația dintre lucrările de mediu și cele de agrement, documentațiile de urbanism, avizele și încadrarea corectă în Acțiunea 7.3. Existența unui concept bun nu elimină riscul ca o componentă să fie considerată neeligibilă dacă funcționează numai cu ajutorul alteia sau dacă activitățile sunt încadrate greșit.

PR BI P2/2.1/1/2026 – Sprijin pentru digitalizarea administrației publice prin platforme, servicii digitale inovatoare și aplicații smart-city are un buget de 55 de milioane de euro. Consultarea s-a desfășurat între 18 februarie și 17 aprilie 2026, iar apelul este prezentat în continuare ca fiind în pregătire.

Sunt avute în vedere comunele și orașele din Ilfov, municipiul București, sectoarele și parteneriatele permise prin ghid. Pagina oficială a apelului pentru digitalizarea administrației.

Un proiect serios de digitalizare nu se rezumă la servere, calculatoare și licențe. Primăria trebuie să arate ce servicii vor fi digitalizate, ce drumuri nu va mai face cetățeanul, cum vor comunica bazele de date, cum sunt protejate informațiile și ce personal va administra sistemul.

Programul Regional București–Ilfov are și o nouă Prioritate 10 – O regiune cu locuințe sociale sustenabile. Introducerea acesteia a fost aprobată în modificarea programului din decembrie 2025. Deocamdată trebuie tratată ca direcție de finanțare care urmează să fie concretizată prin ghid și apel, nu ca sesiune deschisă. Noile priorități ale Programului Regional București–Ilfov.

Apelurile pentru transport nemotorizat și digitalizarea transportului public urban s-au închis la 20 și, respectiv, 22 iunie 2026. Corrigendumul nr. 4 din 14 august a modificat ghidul, dar nu a redeschis depunerea. Situația oficială a Priorității 4.

Tot în categoria apelurilor închise intră sesiunile principale pentru eficiența energetică și consolidarea seismică a clădirilor publice, infrastructura verde, educație și patrimoniu. Ele explică ce s-a finanțat deja, dar nu trebuie prezentate drept oportunități actuale.

Prioritatea 9 – STEP nu este o finanțare pentru primării. Beneficiarii indicați sunt întreprinderile și organizațiile de cercetare. Faptul că investițiile pot fi localizate pe teritoriul oricărei UAT din regiune nu transformă UAT-ul în solicitant eligibil.

Prioritatea 11 – O regiune cu capacitate sporită de apărare are un buget anunțat de 55,8 milioane de euro, dar nu există încă suficiente informații publice privind solicitanții și calendarul pentru a o prezenta ca finanțare disponibilă primăriilor.

Pentru comunele din Ilfov trebuie verificat și traseul DR-36/LEADER, prin GAL-urile care acoperă teritoriul. Acesta poate finanța infrastructură locală, servicii și dotări care nu își găsesc locul în marile apeluri regionale.

Programele naționale care pot finanța proiecte locale

Programul Dezvoltare Durabilă și Tranziție Justă

Programul reunește investiții în eficiență energetică, energie regenerabilă, mobilitate, apă, canalizare și deșeuri, precum și intervențiile teritoriale pentru județele Gorj, Hunedoara, Dolj, Galați, Prahova și Mureș.

Pentru renovarea energetică a clădirilor rezidențiale multifamiliale este programat un apel în perioada 19 august 2026–3 februarie 2027, cu o alocare de aproximativ 174,18 milioane de euro.

Primăria trebuie să pregătească relația cu asociațiile de proprietari, hotărârile necesare, auditul energetic, documentația tehnică, contribuțiile și situația juridică a blocurilor. Un bloc cu un consum ridicat nu poate fi introdus în proiect fără acordurile și documentele cerute.

Pentru comunitățile de energie, depunerea este programată între 30 septembrie 2026 și 31 martie 2027. Pot fi finanțate capacități mici de producere, transport și stocare a energiei regenerabile. Investiția nu trebuie confundată cu un sistem fotovoltaic obișnuit pentru autoconsumul primăriei; solicitantul trebuie să respecte modelul unei comunități de energie.

În județul Mureș a fost anunțată o alocare de aproximativ 17,96 milioane de euro. Anunțul oficial pentru comunitățile de energie.

În sectorul apei, solicitantul este frecvent operatorul regional, în legătură cu Asociația de Dezvoltare Intercomunitară. La deșeuri, finanțarea este adesea gestionată prin ADI și sistemele județene. Primăria poate avea obligații privind terenurile, contribuția, tarifele și exploatarea fără să fie beneficiarul direct al contractului.

Programul Incluziune și Demnitate Socială

Programul finanțează servicii comunitare, infrastructură socială, locuire și intervenții pentru grupuri vulnerabile. Pentru anumite teritorii ITI există apeluri distincte, iar pentru alte investiții sunt necesare parteneriate cu furnizori de servicii sociale sau organizații neguvernamentale.

O clădire renovată nu este suficientă pentru a demonstra existența serviciului. Proiectul trebuie să explice cine sunt beneficiarii, cine asigură personalul, cum se obține licența, ce servicii se furnizează și din ce buget continuă activitatea după terminarea grantului.

În cazul unui centru de zi, costul clădirii poate fi partea cea mai ușor de calculat. Personalul, licențierea, identificarea beneficiarilor și funcționarea pe termen lung sunt cele care decid dacă investiția poate fi menținută.

Apelurile se verifică în MySMIS2021/SMIS2021+ și pe paginile Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.

Programul Sănătate

Pentru comune sunt relevante investițiile în cabinetele medicale și stomatologice din unitățile de învățământ publice din mediul rural. Pentru anumite teritorii ITI sunt eligibile și unități din mediul urban.

Există intervenții care finanțează reabilitarea, modernizarea și dotarea și intervenții distincte pentru echipamente sau unități mobile. Cele două tipuri de apeluri nu trebuie confundate.

Solicitantul poate fi UAT-ul, unitatea de învățământ sau un parteneriat, în funcție de ghid. Trebuie clarificate funcționarea cabinetului, asigurarea personalului medical, circuitele, autorizarea sanitară și împărțirea responsabilităților între primărie și școală.

Termenul relevant pentru componenta aflată în derulare a fost prelungit până la 16 noiembrie 2026, iar pentru cele patru teritorii ITI a fost publicat Corrigendumul nr. 1 la 13 august 2026.

Compania Națională de Investiții

Prin Programul național de construcții de interes public sau social pot fi propuse săli de sport, așezăminte culturale, unități sanitare, sisteme de apă, drumuri și alte obiective locale eligibile.

Introducerea unei investiții pe lista-sinteză nu înseamnă contract și finanțare imediată. Mai urmează prioritizarea, asigurarea bugetului, clarificarea amplasamentului, predarea terenului, documentația tehnică și achizițiile.

Din 2026, solicitările sunt gestionate prin platforma Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, investitii.mdlpa.ro.

Programul „Anghel Saligny”

Programul continuă prin proiectele aprobate și contractate, dar nu există o sesiune generală nouă, deschisă permanent tuturor primăriilor.

Pentru proiectele în implementare, administrațiile trebuie să urmărească termenele, actualizarea devizelor, contribuțiile suplimentare, achizițiile și decontarea lucrărilor. Existența programului nu justifică introducerea lui într-o listă de apeluri curente.

Administrația Fondului pentru Mediu

AFM a finanțat iluminatul public, stațiile de încărcare și alte investiții ale UAT-urilor. Sesiunile sunt însă deschise distinct. Faptul că o linie a funcționat în trecut nu înseamnă că se pot depune proiecte și acum.

Sesiunile active se verifică în portalul oficial AFM.

Fondul pentru Modernizare

Fondul pentru Modernizare este alimentat în principal din veniturile provenite din valorificarea certificatelor de emisii din sistemul european de comercializare.

Pentru UAT-uri au existat finanțări pentru capacități de producere a energiei din surse regenerabile pentru autoconsum. O sesiune închisă trebuie prezentată ca atare. Relansările și schemele noi se urmăresc pe site-ul Ministerului Energiei.

DR-36 și GAL-urile: proiecte mai mici, decise mai aproape de comunitate

Pentru comune și unele orașe mici, DR-36 – LEADER, Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității poate fi mai accesibilă decât un apel regional de zeci de milioane de euro.

Teritoriile rurale sunt acoperite de Grupuri de Acțiune Locală. Fiecare GAL are propria strategie, propriile intervenții, criterii și calendare. În limita strategiei aprobate, un GAL poate lansa apeluri pentru UAT-uri, firme, organizații neguvernamentale sau alți beneficiari.

O primărie poate găsi finanțare pentru un spațiu comunitar, o dotare, patrimoniu, infrastructură locală sau un serviciu public de dimensiuni reduse. Un proiect eligibil într-un GAL poate să nu aibă însă corespondent în strategia GAL-ului vecin.

Componenta LEADER dispune de aproximativ 500 de milioane de euro din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, la care se adaugă aproximativ 160,7 milioane de euro din Fondul Social European Plus pentru strategiile multifond. Sunt autorizate 246 de GAL-uri.

La 17 iunie 2026, datele publice indicau peste 6.000 de proiecte depuse, mai mult de 3.300 selectate la nivelul GAL-urilor și peste 600 contractate. Distanța dintre selecția locală și contractare arată de ce aprobarea GAL nu trebuie confundată cu finanțarea definitivă.

Apelurile se urmăresc pe platforma AFIR pentru GAL și pe site-ul fiecărui GAL.

Fondul pentru pescuit și FLAG-urile

În comunitățile pescărești funcționează Grupurile de Acțiune Locală pentru Pescuit, cunoscute ca FLAG-uri. Ele își aplică propriile strategii și lansează apeluri locale.

O primărie dintr-un teritoriu FLAG poate găsi finanțare pentru infrastructură, servicii comunitare, patrimoniu, turism și diversificarea economiei locale, dacă investiția este prevăzută în strategia aprobată.

Nu există un termen unic la nivel național. Trebuie verificată apartenența localității la FLAG și stadiul apelurilor de pe site-ul fiecărei organizații. Informațiile generale sunt publicate de Autoritatea de Management pentru Programul pentru Acvacultură și Pescuit.

Finanțările gestionate direct la nivel european

LIFE

Programul LIFE finanțează proiecte privind biodiversitatea, economia circulară, adaptarea climatică, protecția mediului și tranziția energetică. Bugetul apelurilor din 2026 este de aproximativ 601,5 milioane de euro, iar principalele termene sunt în septembrie.

O primărie poate participa, dar proiectele sunt mai competitive decât cele regionale. Au nevoie de rezultate de mediu măsurabile, o soluție care poate fi replicată și, în multe cazuri, un parteneriat cu alte administrații, universități, organizații sau operatori tehnici.

LIFE nu finanțează o amenajare obișnuită doar pentru că include arbori, apă sau panouri fotovoltaice. Proiectul trebuie să demonstreze valoarea adăugată europeană.

Apelurile se consultă în Portalul european Funding & Tenders.

ELENA

European Local Energy Assistance – ELENA finanțează pregătirea unor portofolii mari de investiții în eficiență energetică, energie regenerabilă și transport urban durabil.

Sprijinul poate acoperi până la 90% din costurile asistenței tehnice: audituri, studii, proiectare, analize financiare și documentații de achiziție. ELENA nu plătește lucrările.

Portofoliile au, de regulă, o valoare a investițiilor de peste 30 de milioane de euro. Pentru o comună, o cerere individuală este greu de justificat; asocierea mai multor UAT-uri sau intrarea într-un portofoliu regional este o soluție mai realistă. Detaliile sunt publicate de Banca Europeană de Investiții.

European Urban Initiative

Prin City-to-City Exchanges, o administrație urbană poate primi sprijin practic de la alte orașe europene care au trecut prin probleme asemănătoare.

Instrumentul nu finanțează construirea unei investiții, dar ajută primăria să pregătească soluții pentru mobilitate, regenerare, servicii digitale, adaptare climatică și incluziune. Cererile se pot depune în sistem continuu, conform condițiilor European Urban Initiative.

CERV – înfrățirea localităților

Apelul pentru înfrățirea orașelor din programul Cetățeni, Egalitate, Drepturi și Valori are termen la 23 septembrie 2026 și un buget total de aproximativ 6 milioane de euro.

Sunt finanțate cooperarea între localități, întâlnirile și participarea cetățenilor. Programul nu finanțează drumuri sau clădiri, dar poate consolida parteneriate din care să apară proiecte europene mai ample.

Orizont Europa și Misiunea pentru orașe

Prin Orizont Europa, Misiunea europeană pentru orașe susține proiecte-pilot privind neutralitatea climatică, energia și mobilitatea. Pentru apelurile analizate din 2026 a fost anunțată o alocare de aproximativ 85,5 milioane de euro, cu termen la 8 octombrie 2026.

Participarea se face, de regulă, într-un consorțiu european. Primăria nu poate intra cu o investiție locală obișnuită, ci cu un proiect demonstrativ, inovator și replicabil.

Access City Award

Access City Award premiază orașele care au obținut rezultate în accesibilizarea spațiilor și serviciilor publice pentru persoanele cu dizabilități. Termenul este 4 septembrie 2026.

Premiile ajung la 150.000 de euro pentru locul întâi, 120.000 de euro pentru locul al doilea și 80.000 de euro pentru locul al treilea. Este un premiu pentru rezultate deja obținute, nu un grant pentru începerea lucrărilor.

Ce trebuie verificat înainte de a plăti proiectarea sau consultanța

Înaintea angajării cheltuielilor, primăria trebuie să lămurească solicitantul eligibil. Un apel pentru municipii nu poate fi folosit de un oraș, iar unul pentru comune cu statut turistic nu este accesibil oricărei localități care are un obiectiv de vizitat.

Urmează teritoriul. Apartenența la un ITI, GAL, FLAG, județ de tranziție justă sau zonă urbană funcțională poate deschide o finanțare, dar poate exclude localitatea dintr-un apel general.

Proiectul trebuie să fie cuprins în strategia cerută: strategie de dezvoltare urbană, plan de mobilitate, strategie teritorială, strategie GAL sau listă de investiții prioritare. Introducerea proiectului după publicarea apelului nu este întotdeauna posibilă.

Situația juridică a terenului sau clădirii trebuie verificată înainte de proiectare. Numerele cadastrale, dreptul de proprietate ori administrare, sarcinile, litigiile, accesul și durata dreptului pot bloca investiția.

Documentația tehnică diferă de la un proiect la altul. Pot fi necesare audit energetic, expertiză, certificat de urbanism, studiu de fezabilitate, avize pentru mediu, ape, cultură, drumuri, utilități, sănătate publică sau securitate la incendiu. Un document nu le înlocuiește automat pe celelalte.

Trebuie stabilit și cine va exploata investiția. Un centru social are nevoie de personal și licență, o stație de încărcare de racordare și mentenanță, un parc industrial de administrator și firme, iar o clădire renovată de buget pentru funcționare.

În final, administrația trebuie să calculeze cofinanțarea, cheltuielile neeligibile, TVA-ul aplicabil proiectului și numerarul necesar până la rambursare. O finanțare de 98% nu înseamnă că bugetul local suportă numai 2% din valoarea totală. Cheltuielile neeligibile, depășirile de cost și lucrările care nu intră în grant rămân integral în sarcina beneficiarului.

Ce traseu este realist pentru fiecare categorie de localitate

Pentru comune, cele mai apropiate surse rămân GAL-urile, FLAG-urile din zonele pescărești, cabinetele medicale școlare, serviciile sociale și proiectele realizate prin operatorii regionali ori asociațiile intercomunitare. Pentru investițiile mari, asocierea cu alte UAT-uri poate fi mai realistă decât o cerere individuală.

Orașele trebuie să urmărească regenerarea, mobilitatea, infrastructura verde, turismul, patrimoniul și eficiența energetică. Șansele depind de strategie, proprietate și maturitatea documentației.

Municipiile au acces la proiecte mai ample: transport, infrastructură verde-albastră, digitalizare, regenerare, energie și programe europene directe. Concurența și complexitatea documentațiilor sunt însă mai mari.

În București și în cele șase sectoare, direcțiile care trebuie urmărite sunt digitalizarea administrației, clădirile publice NZEB+, agrementul, sportul, regenerarea spațiilor publice și viitoarea componentă pentru locuințe sociale. Înaintea depunerii trebuie delimitate competențele municipiului de cele ale sectoarelor și clarificate drepturile asupra imobilelor.

Primăriile care așteaptă publicarea ghidului final pentru a începe cadastrul, strategia, studiile și avizele vor avea puțin timp la dispoziție. Cele care au proiectele pregătite pot folosi și ferestrele de finanțare mai înguste.

Banii nu au dispărut, dar sunt împărțiți între programe, teritorii și categorii de solicitanți. În 2026, diferența o face capacitatea administrației de a lega o nevoie reală a comunității de finanțarea potrivită și de a transforma ideea într-un proiect care poate fi depus, contractat și finalizat până în 2029.

Articol publicat inițial pe LinkedIn.

Finanțările pentru ONG-uri nu au dispărut. Dar în 2026 trebuie căutate pe mai multe hărți

Ce apeluri sunt efectiv disponibile, unde poate intra un ONG ca solicitant sau partener și ce trebuie verificat înainte de pregătirea proiectului

Situația finanțărilor prezentate în articol a fost verificată la 24 august 2026.

În 2026, problema organizațiilor neguvernamentale nu este absența totală a finanțărilor, ci fragmentarea lor. Nu mai există un singur program mare în care să intre aproape orice organizație cu o idee bună. Oportunitățile sunt împărțite între fonduri norvegiene și ale Spațiului Economic European, programe naționale specializate, bugete locale, Grupuri de Acțiune Locală și apeluri administrate direct de Comisia Europeană.

Această fragmentare schimbă și modul în care trebuie pregătit un proiect. Nu mai este suficient ca organizația să identifice o problemă socială și să propună o soluție. Trebuie să demonstreze că are forma juridică potrivită, experiența cerută, capacitatea de a lucra cu grupul-țintă, resursele necesare pentru implementare și, în multe situații, partenerii potriviți.

Mai există finanțări, unele chiar consistente. Dar ele nu sunt potrivite tuturor ONG-urilor și nu trebuie prezentate ca și cum orice asociație ar putea depune direct.

Ce înseamnă, juridic, un ONG eligibil

Termenul „ONG” este folosit foarte larg, însă nu reprezintă în sine o formă juridică. În România, cele mai multe organizații funcționează ca asociații, fundații sau federații constituite în baza Ordonanței Guvernului nr. 26/2000.

Faptul că o entitate este nonprofit nu o face automat eligibilă pentru toate finanțările destinate societății civile. Unele apeluri acceptă orice asociație sau fundație înregistrată legal. Altele solicită o anumită vechime, experiență în domeniul proiectului, venituri minime, servicii sociale acreditate, autorizare pentru formare profesională ori experiență demonstrată în lucrul cu tinerii, persoanele vulnerabile sau comunitățile marginalizate.

La fel de importantă este diferența dintre solicitant, partener și beneficiar final. Un apel poate menționa ONG-urile printre entitățile eligibile, dar numai în calitate de partener al unui minister, al unei autorități locale sau al unei instituții de învățământ. Într-o asemenea situație, ONG-ul nu poate depune singur proiectul.

Cea mai importantă oportunitate actuală: EEA Civil Society Fund România

Cea mai consistentă fereastră de finanțare deschisă în prezent pentru organizațiile neguvernamentale este EEA Civil Society Fund România, parte a mecanismului financiar al Spațiului Economic European.

Programul are o valoare totală de aproximativ 53,8 milioane de euro și este administrat în România de un consorțiu format din Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, Fundația pentru Parteneriat, Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi și Civil Society Norway. La 8 iulie 2026 au fost lansate șapte apeluri, cu o alocare cumulată de aproape 34,5 milioane de euro. Toate cele șapte sunt deschise până la 8 octombrie 2026, potrivit platformei oficiale a programului.

Democrație și stat de drept finanțează participarea democratică, transparența, monitorizarea instituțiilor și apărarea statului de drept. Apelul are un buget de aproximativ 3,72 milioane de euro, iar granturile sunt cuprinse între 200.001 și 350.000 de euro, pentru proiecte de 36–48 de luni.

Participarea civică a comunităților insuficient deservite susține implicarea comunitară și reprezentarea grupurilor slab reprezentate în procesul decizional. Bugetul este de 4,5 milioane de euro, iar granturile pot varia între 15.000 și 350.000 de euro.

Drepturile omului și justiția socială beneficiază de 6,3 milioane de euro și finanțează intervenții construite împreună cu comunitățile, accesul la drepturi și combaterea excluziunii. Granturile sunt cuprinse între 200.001 și 350.000 de euro.

Diversitate, egalitate și combaterea violenței de gen are un buget de aproximativ 4,48 milioane de euro și granturi între 100.000 și 350.000 de euro.

Incluziunea romilor și dezvoltarea comunităților interetnice dispune de 6,5 milioane de euro. Granturile sunt cuprinse între 15.000 și 350.000 de euro, dar organizația trebuie să demonstreze legătura reală cu comunitatea în care va lucra.

Drepturile omului, clima și mediul finanțează proiecte de justiție climatică, protecția mediului, participare publică și drepturi de mediu. Bugetul este de 6 milioane de euro, iar granturile sunt cuprinse între 15.000 și 350.000 de euro.

Dezvoltarea organizațională a ONG-urilor cu experiență are un buget de 3 milioane de euro și se adresează organizațiilor și federațiilor capabile să conducă inițiative ample. Granturile sunt cuprinse între 200.001 și 350.000 de euro.

Aceste apeluri nu finanțează numai evenimente. Proiectele mari pot dura până la patru ani, iar o parte din buget poate susține dezvoltarea organizațională: proceduri interne mai bune, digitalizare, guvernanță, comunicare și pregătirea echipei.

Totuși, fiecare apel are propria logică. Un ONG nu ar trebui să aleagă apelul numai după cuvintele din titlu. Trebuie verificate definițiile grupului-țintă, experiența cerută, regulile parteneriatului, activitățile obligatorii, cheltuielile indirecte și mecanismul de plată.

Start ONG: pentru proiecte mai mici și intervenții rapide

Pentru organizațiile mici, școli și grupuri de inițiativă, Start ONG 2026 rămâne una dintre cele mai accesibile surse private. Programul este finanțat de Kaufland România și implementat de Asociația Act for Tomorrow.

Bugetul ediției din 2026 este de 600.000 de euro. Aproximativ 400.000 de euro sunt alocați rundelor lunare, iar 200.000 de euro celor două apeluri dedicate soluțiilor inovatoare. Granturile lunare sunt împărțite în trei praguri: până la 1.000 de euro, între 1.000 și 5.000 de euro și între 5.000 și 10.000 de euro. Domeniile includ educația, sănătatea, mediul, cultura și intervențiile sociale. Programul se desfășoară până la 15 decembrie 2026, dar fiecare rundă are propriul buget și se poate închide rapid. Statutul rundei curente trebuie verificat direct pe platforma Start ONG.

Este un program potrivit pentru un proiect local bine delimitat, nu pentru construirea unei infrastructuri costisitoare sau pentru susținerea pe termen lung a unei organizații mari.

Finanțările locale prin Legea nr. 350/2005

O sursă deseori subestimată este reprezentată de finanțările acordate de primării, consilii județene, ministere și alte instituții publice în baza Legii nr. 350/2005.

Nu există un singur portal național și nici un calendar comun. Fiecare autoritate își aprobă propriul program și stabilește domeniile finanțate: cultură, educație, sport, tineret, protecția mediului, activități sociale sau inițiative civice. De aceea, un ONG trebuie să urmărească site-ul primăriei, al consiliului județean și publicațiile din Monitorul Oficial, partea a VI-a.

O modificare importantă a fost introdusă prin Legea nr. 91/2026, aplicabilă din 10 iulie 2026. Finanțările pot fi acordate acum și pe o perioadă de până la patru ani. Selecția se realizează o singură dată, se încheie un acord-cadru, iar contractele subsecvente se semnează anual, în limita bugetelor aprobate. Continuarea finanțării depinde de progresul proiectului și de aprobarea rapoartelor.

Este o schimbare utilă pentru organizațiile care furnizează servicii sau desfășoară programe comunitare care nu pot produce rezultate reale în câteva luni. Posibilitatea legală nu înseamnă însă că toate autoritățile vor lansa automat programe multianuale.

Un exemplu actual este Timișoara, unde Centrul de Proiecte publică separat finanțările culturale. La data verificării erau disponibile, între altele, apelul Școli creative, cu termen la 7 septembrie 2026, precum și mecanisme cu depunere continuă pentru mobilități și nevoi culturale urgente. Condițiile și statutul fiecărui mecanism sunt disponibile pe pagina Centrului de Proiecte Timișoara.

Aceasta arată și limita finanțărilor locale: ele sunt legate de teritoriul, publicul și prioritățile autorității care le acordă. Un apel deschis într-un oraș nu devine automat accesibil unui ONG care desfășoară exclusiv activități în alt județ.

DR-36 și Grupurile de Acțiune Locală: finanțări care nu se văd dacă urmărești numai MySMIS

Pentru ONG-urile care lucrează în mediul rural, o componentă importantă este DR-36 LEADER – Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității.

Pe înțelesul tuturor, LEADER înseamnă că o parte din banii europeni pentru dezvoltare rurală nu este administrată exclusiv printr-un apel național. În fiecare teritoriu eligibil funcționează un Grup de Acțiune Locală, cunoscut sub abrevierea GAL. Acesta este un parteneriat local în care participă autorități publice, întreprinderi, organizații neguvernamentale și alți reprezentanți ai comunității.

Fiecare GAL și-a elaborat o strategie de dezvoltare locală și, în baza acesteia, lansează propriile apeluri. Pot exista finanțări pentru servicii comunitare, educație, patrimoniu local, cultură, mediu, activități sociale, sate inteligente, cooperare sau dotarea unor spații utilizate în interesul comunității. Eligibilitatea ONG-ului, valoarea grantului și contribuția proprie diferă însă de la o strategie la alta.

Prin urmare, nu există un singur „apel GAL pentru ONG-uri”. Organizația trebuie să identifice GAL-ul pe al cărui teritoriu va fi realizat proiectul, să citească strategia locală, calendarul și ghidul intervenției. Depunerile și anunțurile pot fi urmărite pe platforma oficială GAL–AFIR, însă fiecare GAL are și propriul site.

La 17 iunie 2026, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale raporta 246 de GAL-uri autorizate, 172 de apeluri aflate în derulare și 1.536 de anunțuri de lansare. Fuseseră depuse 6.092 de proiecte, în valoare eligibilă de peste 325,6 milioane de euro. Dintre acestea, 3.329 fuseseră selectate de GAL-uri, 1.874 fuseseră declarate eligibile la AFIR și 604 ajunseseră la contractare, cu o valoare publică de aproximativ 31,2 milioane de euro. Datele sunt publicate de AFIR.

Diferența dintre proiectele selectate local și cele ajunse la contractare arată de ce trebuie analizat întregul traseu. GAL-ul realizează prima evaluare și selecție, dar AFIR verifică ulterior eligibilitatea și contractează proiectul. Un punctaj bun la nivel local nu înlocuiește verificarea condițiilor naționale.

Unele intervenții locale pentru servicii necomerciale de interes comunitar pot ajunge la finanțare integrală, în timp ce activitățile economice sau anumite investiții solicită contribuție proprie. Procentul nu trebuie presupus și nu poate fi generalizat pentru toate GAL-urile.

Programul Educație și Ocupare: oportunități pentru ONG-uri specializate

În cadrul Programului Educație și Ocupare 2021–2027 există apeluri deschise în care ONG-urile pot avea un rol important, dar acestea se adresează în general organizațiilor cu experiență specifică.

Apelul Inițiativa ALMA este deschis până la 30 octombrie 2026 și are un buget de aproximativ 19,7 milioane de euro. Proiectele trebuie să sprijine tinerii care nu lucrează și nu urmează o formă de educație sau pregătire profesională. Intervenția include identificarea și pregătirea participanților, o experiență de mobilitate într-un alt stat european, reintegrarea în educație sau pe piața muncii și monitorizarea ulterioară.

Pot participa organizații de tineret și alte ONG-uri, dar trebuie demonstrată experiența relevantă în activarea, pregătirea, formarea ori ocuparea tinerilor. Sunt eligibili și furnizori autorizați de formare profesională, furnizori acreditați de servicii de ocupare, întreprinderi sociale, instituții de învățământ și angajatori. Prelungirea termenului este prezentată în anunțul privind apelul ALMA.

Un alt apel este STEP-LLL – Competențe pentru viitor: formare la locul de muncă și educația adulților în tehnologiile critice, deschis până la 30 septembrie 2026. Bugetul apelului este de 92 de milioane de euro, iar valoarea proiectelor poate ajunge până la 5 milioane de euro.

Pot participa furnizori autorizați de formare profesională, furnizori acreditați de servicii de ocupare, structuri patronale și sindicale, asociații profesionale și organizații nonprofit care reprezintă ori deservesc sectoarele tehnologice vizate. Nu este suficient ca solicitantul să fie o asociație. Trebuie să existe o legătură demonstrabilă cu formarea, ocuparea și sectoarele strategice. Varianta consolidată a ghidului este publicată pe site-ul Organismului Intermediar Regional pentru Programul Educație și Ocupare Nord-Vest.

Programul Incluziune și Demnitate Socială: solicitant direct sau numai partener?

În cadrul Programului Incluziune și Demnitate Socială, prezența ONG-urilor în lista entităților eligibile trebuie citită cu atenție.

De exemplu, apelul privind măsurile integrate de sprijin pentru familiile monoparentale vulnerabile, prelungit până la 15 septembrie 2026, are ca solicitant Ministerul Muncii. ONG-urile cu experiență, furnizorii acreditați de servicii sociale, furnizorii de formare și serviciile de ocupare pot intra ca parteneri, nu ca solicitanți independenți. Fișa apelului trebuie citită împreună cu ghidul și cu datele publicate în MySMIS.

Această diferență este importantă. Un ONG care începe singur să pregătească un asemenea proiect poate constata prea târziu că nu are drept de depunere și că ar fi trebuit să intre într-un parteneriat inițiat de solicitantul desemnat.

Finanțările culturale: există oportunități, dar nu toate anunțurile înseamnă apel deschis

Pentru organizațiile culturale, anul 2026 oferă mai ales oportunități locale și europene, în timp ce unele mecanisme naționale și-au consumat rapid bugetele.

Prima sesiune a schemei de ajutor de minimis pentru proiecte culturale prioritare, lansată de Ministerul Culturii, s-a închis după ce solicitările au atins plafonul disponibil. Au fost contractate 13 proiecte, cu o finanțare cumulată de aproximativ 4,62 milioane de lei, iar ministerul a anunțat pregătirea unei noi sesiuni. Aceasta trebuie urmărită, dar nu poate fi tratată încă drept apel deschis. Situația primei sesiuni și anunțul privind pregătirea următoarei sunt publice.

O situație asemănătoare există în cazul mecanismului național pentru nevoi culturale urgente: plafonul primei alocări din 2026 a fost atins, iar documentele pentru o nouă sesiune sunt în curs de pregătire. Până la publicarea unui nou termen de depunere, organizațiile nu ar trebui să construiască un calendar de proiect bazat pe o finanțare care nu este încă deschisă.

Finanțările administrate direct de Uniunea Europeană

Pentru ONG-urile care au experiență internațională, personal capabil să lucreze în limba engleză și parteneri din alte state, finanțările administrate direct de instituțiile europene pot fi mai importante decât apelurile naționale.

Prin Programul Cetățenie, Egalitate, Drepturi și Valori – CERV, în toamna anului 2026 sunt disponibile proiectele privind Carta drepturilor fundamentale, litigiile strategice și combaterea infracțiunilor motivate de ură, cu termen la 15 septembrie; proiectele de înfrățire între localități, cu termen la 23 septembrie; proiectele privind memoria europeană, cu termen la 30 septembrie; și apelul Daphne, destinat combaterii violenței de gen și a violenței împotriva copiilor, cu termen la 3 noiembrie. Un nou apel pentru valorile Uniunii, cu un buget de 110,75 milioane de euro, este programat să se deschidă la 27 octombrie 2026 și să se închidă la 24 februarie 2027. Calendarul actualizat este publicat de Punctul Național de Contact CERV România.

Prin Programul LIFE, ONG-urile de mediu pot participa la proiecte privind natura și biodiversitatea, economia circulară, reducerea poluării, adaptarea la schimbările climatice și tranziția către energie curată. Proiectele standard de acțiune au, în principal, termen la 22 septembrie 2026, iar apelurile privind tranziția energetică au termen la 16 septembrie. Există și un apel pentru acorduri-cadru privind granturile operaționale ale ONG-urilor de mediu și climă, cu termen la 8 septembrie. Calendarul complet se găsește pe pagina oficială LIFE 2026.

Trebuie făcută diferența între finanțarea unei investiții proprii și finanțarea unui proiect european. Apelurile LIFE pentru comunități energetice sau combaterea sărăciei energetice finanțează în principal modele de intervenție, cooperare, asistență, pregătirea comunităților și replicarea unor soluții. Nu sunt, de regulă, simple programe prin care un ONG își montează panouri fotovoltaice pe sediu.

În Erasmus+, termenele rămase în 2026 includ acreditările pentru educație școlară, educația adulților și formarea profesională, până la 29 septembrie, precum și proiectele de mobilitate în domeniul tineretului, până la 1 octombrie. Acreditarea nu este în sine un grant, dar poate oferi acces simplificat și repetat la finanțări viitoare. Calendarul se găsește în apelul Erasmus+ 2026.

Prin Corpul European de Solidaritate, organizațiile pot pregăti proiecte de voluntariat, iar grupurile de tineri pot propune proiecte de solidaritate. Următorul termen relevant este 1 octombrie 2026. Eticheta de calitate pentru organizațiile care găzduiesc sau trimit voluntari poate fi solicitată în regim continuu. Comisia Europeană publică aici apelurile și termenele.

O oportunitate mai complexă este New European Bauhaus Facility, finanțată prin Horizon Europe. Apelurile deschise în 2026 au un buget total de 101,1 milioane de euro și termen la 1 decembrie. Sunt vizate transformarea verde și incluzivă a cartierelor, economia circulară în mediul construit, democrația locală și modelele de finanțare pentru regenerarea comunităților. Temele apelului sunt prezentate de CINEA.

Aceste proiecte nu sunt granturi obișnuite pentru activitatea curentă a unui ONG. Ele presupun consorții internaționale, metodologii solide, rezultate măsurabile, capacitate de cercetare sau inovare și o contribuție clară a fiecărui partener.

În ceea ce privește alte surse bilaterale, mecanismul norvegian și al Spațiului Economic European este cel care oferă acum oportunitatea majoră verificată. Ferestrele de selecție ale programului elvețian pentru implicare civică au fost deja încheiate, iar apelul Japan Foundation pentru anul fiscal 2026 a avut termen la 2 decembrie 2025. Aceste surse merită urmărite, dar nu reprezintă în prezent apeluri deschise pentru proiecte noi.

O paranteză necesară despre cultele religioase

Cultele nu sunt, juridic, simple ONG-uri. Potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Unitățile lor componente pot dobândi personalitate juridică potrivit statutelor proprii. Asociațiile religioase sunt, în schimb, persoane juridice de drept privat.

Prin urmare, un cult nu trebuie considerat eligibil într-un apel destinat ONG-urilor decât dacă ghidul îl menționează expres sau dacă definiția solicitantului îl include fără echivoc. În schimb, Legea nr. 350/2005 include expres cultele religioase recunoscute printre entitățile care pot primi finanțări publice pentru activități nonprofit de interes general.

În domeniul energiei, denumirile foarte apropiate ale apelurilor au creat o confuzie reală. În cadrul Fondului pentru modernizare au existat două trasee distincte.

Apelul anunțat de Ministerul Energiei în 2025 a fost destinat operatorilor economici înregistrați la Oficiul Național al Registrului Comerțului. Acesta nu a fost apelul dedicat cultelor.

Separat, a existat apelul pentru entități publice, în cadrul căruia erau eligibile autoritățile locale, instituțiile publice, universitățile publice, institutele de cercetare, cultele religioase recunoscute și unitățile locale de cult. Finanțarea a vizat capacități noi de producere a energiei electrice din surse regenerabile – solară, eoliană sau hidro – pentru autoconsum.

Bugetul apelului a fost de 500 de milioane de euro, finanțarea putea ajunge la 10 milioane de euro pentru un beneficiar, iar costurile eligibile puteau fi acoperite integral în limitele stabilite prin ghid. Producția trebuia destinată în proporție de 100% autoconsumului beneficiarului. Ghidul actualizat al apelului pentru entități publice și culte confirmă aceste condiții.

La 24 august 2026, platforma MySMIS indică acest apel ca fiind finalizat: 1.408 proiecte depuse și 1.246 de contracte încheiate, la un buget nerambursabil de aproximativ 2,49 miliarde de lei. Proiectele contractate continuă să fie implementate, dar nu mai există o fereastră națională deschisă pentru depunerea unor cereri noi. Situația poate fi verificată în tabloul public MySMIS 2021–2027.

În privința stocării, apelul dedicat entităților publice și cultelor nu a instituit o componentă separată de finanțare pentru baterii. Ghidul a finanțat capacitățile de producere și lucrările direct legate de acestea. Faptul că programul general al Fondului pentru modernizare poate include și stocare în alte scheme nu înseamnă că bateriile au fost eligibile automat în acest apel.

Pentru cultele care nu au aplicat, momentul actual poate fi folosit pentru pregătirea consumurilor istorice, clarificarea drepturilor asupra imobilelor, verificarea racordării, realizarea studiilor tehnice și urmărirea anunțurilor Ministerului Energiei și MySMIS. Până la publicarea unui nou ghid și a unui nou termen, nu poate fi promisă însă o finanțare deschisă.

Capcanele care apar înainte de depunere

Prima capcană este alegerea finanțării numai după titlu. Cuvinte precum „incluziune”, „cultură”, „mediu” sau „tineret” pot descrie domeniul apelului, fără ca orice organizație activă în acel domeniu să fie eligibilă.

A doua este confundarea eligibilității juridice cu eligibilitatea operațională. O asociație poate exista legal, dar ghidul poate solicita servicii sociale acreditate, autorizare pentru formare, experiență anterioară, personal specializat sau prezență într-un anumit teritoriu.

A treia este subestimarea fluxului financiar. Chiar și atunci când finanțarea acoperă integral costurile eligibile, organizația poate avea nevoie de bani pentru cheltuieli neeligibile, TVA tratat diferit de ghid, plăți efectuate înainte de rambursare, garanții ori corecții apărute în implementare.

A patra este parteneriatul formal. Un partener introdus numai pentru a acoperi o condiție de eligibilitate, fără activități, personal și buget clar, poate deveni un risc la evaluare și implementare.

A cincea este ignorarea activităților economice. Un ONG poate desfășura activități economice, însă finanțarea lor poate intra sub regulile ajutorului de stat sau de minimis. Caracterul nonprofit al organizației nu elimină automat aceste reguli.

Trebuie verificate de la început dreptul de utilizare a spațiilor, avizele, autorizațiile, achizițiile, protecția datelor, selecția grupului-țintă și sustenabilitatea. Un proiect bine scris, dar construit pe un sediu fără drept de utilizare suficient sau pe o acreditare care nu poate fi obținută la timp, rămâne un proiect vulnerabil.

Ce poate face, concret, un ONG în această perioadă

Pentru organizațiile care lucrează în domeniul drepturilor omului, participării civice, comunităților vulnerabile, egalității, incluziunii romilor sau mediului, prioritatea imediată este verificarea celor șapte apeluri EEA Civil Society Fund România, înainte de 8 octombrie.

Pentru un proiect mic, local și ușor de implementat, Start ONG poate fi o opțiune mai realistă decât un proiect european de sute de mii de euro.

Pentru organizațiile rurale, primul pas este identificarea GAL-ului competent teritorial. Nu este suficientă verificarea platformei MySMIS; trebuie urmărite platforma GAL–AFIR și site-ul fiecărui Grup de Acțiune Locală.

ONG-urile cu experiență în ocupare, formare și lucrul cu tinerii pot analiza Inițiativa ALMA și STEP-LLL, dar numai după verificarea condițiilor profesionale și a autorizărilor cerute.

Organizațiile cu experiență internațională pot urmări CERV, LIFE, Erasmus+, Corpul European de Solidaritate și Horizon Europe – New European Bauhaus, fără a subestima timpul necesar construirii unui consorțiu.

Pentru proiectele culturale trebuie urmărite atât autoritățile locale și centrele de proiecte, cât și relansările anunțate de Ministerul Culturii. O schemă aprobată pentru mai mulți ani nu trebuie confundată cu o sesiune efectiv deschisă.

În cazul cultelor, finanțările locale acordate în baza Legii nr. 350/2005 rămân o posibilitate reală acolo unde autoritatea locală lansează un program. Pentru autoconsum, apelul național cunoscut este finalizat, iar o nouă investiție trebuie pregătită tehnic și financiar fără a fi prezentată, deocamdată, ca având o finanțare sigură.

Finanțările pentru ONG-uri există, dar nu mai formează o singură piață ușor de urmărit. Organizațiile care vor avea cele mai mari șanse nu vor fi neapărat cele care depun cele mai multe proiecte, ci cele care își cunosc foarte bine statutul, capacitatea, teritoriul și rolul pe care îl pot asuma în fiecare program.

Articol publicat inițial pe LinkedIn.