România este cel mai mare beneficiar al unuia dintre cele mai importante instrumente europene pentru energie. Însă între suma estimată, banii transferați statului, contractele semnate și investițiile care funcționează există diferențe pe care niciun bilanț serios nu le poate ignora.
Actualizat la 27 august 2026
În primele opt luni ale anului 2026, în Sistemul Electroenergetic Național au fost conectate capacități noi de producție și stocare însumând 2.514 MW: 1.331 MW fotovoltaici, 663 MW de stocare, 496 MW eolieni, 20 MW pe hidrocarburi și 5 MW pe biogaz.
Cifra este relevantă, dar are nevoie de o precizare esențială. Transelectrica arată că aceste capacități se află în etape diferite: unele au licență de exploatare comercială, altele sunt încă în teste funcționale sau de conformitate. Așadar, „conectat” nu înseamnă întotdeauna „operațional comercial”. Comunicatul Transelectrica din 20 august 2026
Această diferență explică și modul în care trebuie analizat Fondul pentru modernizare. Programul a produs deja contracte, scheme de sprijin și investiții vizibile. Dar succesul său nu poate fi măsurat numai prin sumele anunțate sau transferate României. Trebuie urmărit întregul traseu: de la certificatele de emisii vândute pe piață până la energia produsă, stocată ori economisită și la serviciile de transport efectiv furnizate.
Câți bani are, de fapt, România la dispoziție?
Fondul pentru modernizare nu funcționează ca PNRR și nu are pentru România un buget fix, stabilit o dată pentru totdeauna.
El este alimentat din veniturile obținute prin licitarea certificatelor de emisii din sistemul EU ETS. Valoarea sa depinde, prin urmare, de numărul certificatelor și de prețul carbonului. Comisia Europeană estimează venituri totale de 57 de miliarde de euro pentru perioada 2021–2030, dar această estimare pornește de la ipoteza unui preț mediu de 75 de euro pentru o tonă de CO₂.
României îi revin 11,98% din prima categorie de venituri și 9,70% din categoria suplimentară introdusă pentru perioada 2024–2030. Împreună cu certificatele transferate voluntar, alocarea României însumează 191.705.876 de certificate. Valoarea lor în euro se modifică odată cu piața. Datele Comisiei Europene privind dimensiunea și repartizarea Fondului
În 2022, Ministerul Energiei comunica un potențial de peste 13 miliarde de euro pentru România. Cifra nu era o sumă aflată deja într-un cont și nici o alocare garantată la ultimul euro, ci o evaluare a veniturilor care puteau fi obținute până în 2030. Estimarea comunicată de Ministerul Energiei în 2022
O analiză publicată de CEE Bankwatch și preluată de Energynomics calculează că România primise 6,77 miliarde de euro până la sfârșitul anului 2025. În primul ciclu din 2026, Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții au anunțat încă 636,9 milioane de euro pentru investițiile propuse de România. Prin însumare, rezultă un ordin de mărime de aproximativ 7,4 miliarde de euro transferate până la jumătatea anului 2026. Analiza privind sumele primite până la sfârșitul anului 2025 și decizia aferentă primului ciclu din 2026
Dar nici această sumă nu poate fi prezentată drept investiție finalizată. Un transfer către România nu este același lucru cu plata către beneficiarul final, iar plata către beneficiar nu dovedește singură că instalația produce, stochează sau economisește energie.
Cum circulă banii și de ce apar cifre diferite în spațiul public?
Beneficiarii nu depun proiecte direct la Bruxelles, la BEI sau la Comisia Europeană. Statul român selectează investițiile și schemele pe care dorește să le finanțeze, le înaintează instituțiilor europene, iar BEI confirmă caracterul prioritar al investițiilor. Proiectele neprioritare trec printr-o evaluare tehnică și financiară suplimentară și prin Comitetul pentru investiții. Comisia adoptă două decizii de plată pe an, BEI transferă banii statului, iar autoritățile naționale organizează selecția, contractarea și plata beneficiarilor. Mecanismul oficial de aprobare și plată
De aici provin cel puțin cinci cifre diferite, care sunt adesea amestecate: valoarea estimată a Fondului, investițiile aprobate la nivel european, sumele transferate României, finanțările contractate cu beneficiarii și plățile efectuate. Ultimul nivel este rezultatul fizic: capacitatea pusă în funcțiune și efectul produs în sistem.
O prezentare care sare direct de la „13 miliarde de euro disponibile” la „13 miliarde de euro investite” nu descrie realitatea financiară a programului.
Ce finanțează Fondul pentru modernizare în România?
Cadrul național, stabilit prin OUG nr. 60/2022 și extins ulterior, cuprinde 11 programe-cheie. Acestea acoperă producția de energie regenerabilă și stocarea, rețelele de electricitate și gaze, hidrogenul, cogenerarea și termoficarea, energia nucleară, eficiența energetică în industrie și transport, combustibilii alternativi, agricultura și industria alimentară, precum și tranziția justă în județele dependente de cărbune. Ministerul Energiei este autoritatea națională, dar o parte din implementare a fost delegată, între altele, Ministerului Transporturilor și AFIR. Forma consolidată a OUG nr. 60/2022
Portofoliul aprobat în primul ciclu european din 2026 arată cât de mult s-a lărgit programul. România a solicitat tranșe noi pentru contractele pentru diferență, eficiența energetică a instalațiilor industriale EU ETS, noi capacități regenerabile, stocare pentru autorități publice și contorizare inteligentă. Au fost adăugate o schemă pentru baterii autonome, 20 de rame electrice interregionale, 16 locomotive electrice, vehicule rutiere cu emisii zero și înnoirea unor flote publice împreună cu infrastructura de încărcare. Lista investițiilor românești confirmate în 2026
Fondul nu mai este, așadar, doar un program pentru parcuri fotovoltaice. El începe să finanțeze componentele care trebuie să lege producția de consum: rețele, stocare, măsurare, eficiență industrială și transport electrificat.
Au adus contractele pentru diferență energie nouă sau, deocamdată, doar predictibilitate?
Una dintre cele mai mari intervenții finanțate prin Fond este schema contractelor pentru diferență, destinată noilor centrale fotovoltaice și eoliene.
Mecanismul oferă producătorului un preț de exercitare stabilit prin licitație. Când prețul de referință al pieței este sub prețul contractat, schema acoperă diferența; când piața este peste acel nivel, producătorul restituie diferența. Este un contract bilateral de stabilizare a veniturilor, nu un grant plătit integral în ziua semnării.
Primele două licitații au atribuit sprijin pentru aproximativ 4,2 GW de capacități solare și eoliene. Numai a doua rundă a acordat contracte pentru 2.751 MW, în urma unor oferte care au depășit 5.500 MW. Bilanțul BERD pentru primele două licitații CfD O a treia licitație, dedicată energiei eoliene, a fost derulată la sfârșitul anului 2025, iar documentele și câștigătorii sunt publicate de OPCOM. Cadrul și rezultatele licitațiilor CfD
Rezultatele sunt relevante: licitația a adus concurență și prețuri mai mici decât plafoanele inițiale. Dar capacitatea atribuită printr-un CfD nu este încă energie livrată. Proiectele trebuie să obțină finanțarea, să păstreze drepturile asupra terenului și racordării, să construiască și să intre în exploatare. Indicatorul corect nu este numai numărul de MW care au câștigat licitația, ci numărul de MW care produc la termen și costul net al schemei pe durata contractelor.
Ce s-a întâmplat cu proiectele mai mici și cu autoconsumul?
Fondul a creat o piață importantă și pentru investițiile autorităților publice, companiilor, fermierilor și procesatorilor.
În iunie 2025, Ministerul Energiei anunța 1.010 contracte pentru producerea de energie regenerabilă destinată autoconsumului entităților publice. Valoarea proiectelor era de 2,744 miliarde de lei, din care 2,414 miliarde de lei finanțare nerambursabilă, iar capacitatea contractată depășea 390 MW. Bilanțul contractelor pentru instituții publice
Școlile, spitalele și primăriile pot reduce o parte din cheltuielile cu energia, dar efectul trebuie verificat după punerea în funcțiune: cât produce instalația, cât se autoconsumă, ce economie bugetară rezultă și cine asigură mentenanța.
În agricultură și industria alimentară, sesiunea desfășurată între 15 iunie și 14 august 2026 a atras 1.177 de cereri, cu o valoare totală a proiectelor de 400,86 milioane de euro. Alocarea disponibilă a fost de 265 de milioane de euro, iar finanțarea solicitată a depășit 282 de milioane de euro. La data închiderii sesiunii, proiectele intrau în evaluare. Datele oficiale AFIR
Și aici termenii contează. O cerere depusă nu este un proiect selectat; un proiect selectat nu este un contract semnat; un contract semnat nu este o centrală funcțională.
De ce au devenit stocarea și rețelele mai importante decât încă un val de panouri?
Comisia Europeană avertiza în 2025 că rețelele României nu pot prelua o extindere masivă a capacităților eoliene și solare în forma lor actuală. Capacitatea insuficientă de transport și infrastructura învechită produc congestii, limitarea producției în orele de vârf și dificultăți la racordarea proiectelor noi. Recomandarea Comisiei privind infrastructura energetică a României
Între timp, stocarea a început să recupereze. La 1 august 2026, sistemul avea 989 MW în instalații de stocare. Capacitatea energetică raportată pentru aceeași perioadă era de aproximativ 1.975 MWh. Ritmul este rapid, dar nevoia crește odată cu producția fotovoltaică și eoliană. Datele Transelectrica valabile la 1 august 2026
În septembrie 2026 se deschide un apel de 150 de milioane de euro pentru instalații noi de stocare autonomă în baterii. Ținta este de minimum 2.174 MWh, ceea ce ar putea mai mult decât dubla capacitatea energetică de stocare existentă la începutul lunii august. Proiectele se depun în MySMIS2021 între 1 septembrie, ora 12:00, și 30 octombrie, ora 14:00. Ajutorul poate ajunge la 100% din cheltuielile eligibile, dar este limitat la 69.000 de euro/MWh și la 15 milioane de euro pentru o întreprindere. Ghidul oficial al apelului pentru stocare
Formularea „până la 100%” nu înseamnă automat că beneficiarul nu are nevoie de capital propriu. Plafonul pe MWh poate fi mai mic decât costul efectiv al proiectului, iar diferența, cheltuielile neeligibile, garanțiile și necesarul de numerar până la rambursare trebuie finanțate. În consultarea schemei, unii investitori au susținut că plafonul de 69.000 de euro/MWh ar putea acoperi mai puțin de jumătate din costul unor proiecte. Analiza observațiilor formulate asupra schemei
Licitația va arăta dacă plafonul produce proiecte eficiente sau oferte optimiste, dificil de construit în condițiile asumate.
Vor reduce bateriile și contoarele inteligente facturile?
Ele pot reduce costurile sistemului, dar efectul nu este automat și nici identic pentru fiecare consumator.
Bateriile pot cumpăra energie în orele în care producția este mare și prețul scăzut, apoi o pot livra seara, când consumul crește. Pot furniza servicii de echilibrare și pot diminua pierderea energiei regenerabile care nu încape în rețea. Contoarele inteligente permit facturarea pe baza consumului real, identificarea pierderilor și, dacă există oferte comerciale adecvate, mutarea consumului spre intervalele mai ieftine.
În 2026 a fost deschis un apel necompetitiv de 100 de milioane de euro pentru cei patru operatori de distribuție concesionari, cu maximum 25 de milioane de euro pentru fiecare. Obiectivul este instalarea a peste 800.000 de contoare inteligente până la sfârșitul anului 2029. Datele programului de contorizare inteligentă
Totuși, un contor inteligent nu micșorează singur prețul energiei, iar o baterie nu elimină tarifele de rețea, taxele sau costurile de furnizare. Reducerea facturii depinde de modul în care investițiile sunt operate, de tarifele disponibile și de capacitatea consumatorului de a-și adapta consumul. Programul creează infrastructura necesară; rezultatul economic trebuie demonstrat ulterior.
Fondul pentru modernizare mai este doar un fond pentru energie?
Nu. Transportul a devenit unul dintre marile domenii de extindere.
În aprilie 2026 au fost semnate contracte pentru achiziția a 20 de rame electrice interregionale și a 16 locomotive electrice. Valoarea cumulată depășește 250 de milioane de euro, inclusiv TVA, iar proiectele au fost transferate din PNRR în Fondul pentru modernizare. Datele Ministerului Transporturilor privind materialul rulant electric
În august au fost actualizate și trei scheme pentru mobilitate cu emisii zero: e-DRIVE, cu 56,9 milioane de euro pentru înlocuirea vehiculelor poluante; e-Mobility RO, cu 299 de milioane de euro pentru infrastructură de încărcare pe autostrăzi, drumuri expres și drumuri naționale; și e-MOVE RO, cu 262 de milioane de euro pentru stații de încărcare, inclusiv proiecte integrate cu producție locală și stocare. Comunicarea Ministerului Transporturilor privind schemele actualizate
Publicarea unei scheme nu trebuie confundată cu deschiderea unei sesiuni. Solicitantul trebuie să verifice separat ghidul, calendarul și platforma de depunere pentru fiecare măsură. În cazul e-MOVE RO, de exemplu, schema este în vigoare, dar depunerile nu erau încă deschise la data actualizării din august. Situația schemei e-MOVE RO
Poate un fond climatic să finanțeze investiții în gaze?
Aceasta este una dintre cele mai dificile întrebări ale programului.
Regulile actuale cer ca cel puțin 80% din Fond să fie utilizat pentru investiții prioritare, iar cel mult 20% poate susține investiții neprioritare, supuse unei evaluări suplimentare. Sprijinul pentru producția de energie bazată pe combustibili fosili este, în principiu, exclus, cu excepțiile prevăzute de cadrul european. Domeniile prioritare și limita pentru investițiile neprioritare
România a obținut însă, în anii anteriori, recomandări pentru proiecte neprioritare precum noile centrale în ciclu combinat de la Ișalnița și Turceni și conductele de gaze Black Sea–Podișor, Ghercești–Jitaru și cea destinată alimentării centralei Mintia și altor consumatori. Recomandările Comitetului pentru investiții
Pentru noile centrale, argumentul autorităților a fost că trecerea de la cărbune la gaze reduce emisiile și oferă capacitate flexibilă. În cazul conductelor, justificarea principală a fost securitatea aprovizionării. Riscul comun este ca infrastructura construită pentru câteva decenii să prelungească dependența de combustibili fosili și să consume resurse care ar fi putut accelera rețelele, stocarea, eficiența sau sursele cu emisii reduse.
Evaluarea oficială a Fondului publicată în iulie 2026 analizează chiar proiectul conductei Black Sea–Podișor. Studiul constată că investiția s-ar fi realizat și fără grantul din Fond, deși într-un ritm mai lent, și avertizează că riscul de blocare în infrastructură fosilă nu a fost evaluat suficient. Documentul mai arată că utilizarea viitoare a conductei pentru amestecuri cu hidrogen rămâne incertă. Studiul Comisiei privind investițiile neprioritare
Discuția nu poate fi redusă la formula „gazul este bun” sau „gazul este interzis”. Întrebarea corectă este dacă fiecare proiect este necesar pentru tranziție, dacă are alternative mai curate, cât reduce emisiile pe euro investit și cum evită transformarea unei soluții temporare într-o dependență pe termen lung.
Ce trebuie să înțeleagă un beneficiar înainte de a pregăti un proiect?
Nu există o singură cerere de finanțare pentru „Fondul pentru modernizare”. Există apeluri și scheme diferite, administrate de Ministerul Energiei sau de organisme delegate, cu beneficiari, intensități, criterii și calendare distincte.
O investiție eligibilă în principiu poate fi respinsă dacă nu are maturitate tehnică, drepturi clare asupra amplasamentului, soluție de racordare, autorizații, buget realist ori capacitate financiară pentru cheltuielile neeligibile și decalajul dintre plată și rambursare. În cazul ajutorului de stat, trebuie verificat efectul stimulativ, cumulul ajutoarelor și întreprinderea unică. În toate cazurile, aceleași costuri nu pot fi finanțate de două ori.
Fondul are avantajul unui orizont până în 2030, mai lung decât PNRR. Tocmai această durată poate însă crea iluzia că proiectele pot fi amânate. Pentru infrastructura energetică, racordarea, achizițiile, contestațiile și construcția consumă ani, nu luni.
Cum ar trebui măsurat succesul până în 2030?
Comisia Europeană a concluzionat în evaluarea din iulie 2026 că Fondul susține investiții relevante pentru țintele energetice și climatice. Până la jumătatea anului 2025, la nivel european fuseseră sprijinite 194 de investiții, cu plăți de 18,9 miliarde de euro. În același timp, evaluarea spune că rezultatele timpurii rămân modeste, ceea ce reflectă stadiul încă incipient al multor proiecte. Rezumatul evaluării Comisiei Europene
În cazul României, informația publică este fragmentată între Ministerul Energiei, organismele delegate, Comisia Europeană, BEI și beneficiari. Deciziile de plată sunt actualizate în 2026, însă rapoartele anuale publicate pe pagina europeană ajung în prezent până la anul 2024. Rapoartele anuale ale Fondului
Un tablou de bord util ar trebui să pună în aceeași imagine banii transferați României, contractele, plățile către beneficiari, progresul fizic, capacitatea intrată în exploatare și reducerea efectivă a consumului sau a emisiilor. Fără această legătură, putem avea simultan miliarde „primite”, mii de proiecte „aprobate” și prea puține informații despre rezultatul lor economic.
Bilanțul corect nu va fi dat de o singură rată de absorbție. Va trebui să arate câți MW produc comercial, câți MWh pot fi stocați, ce capacitate nouă poate prelua rețeaua, câtă energie a economisit industria, cu cât au scăzut pierderile din termoficare și distribuție, câte trenuri și vehicule cu emisii zero sunt efectiv în serviciu și câte tone de CO₂ au fost evitate pentru fiecare euro cheltuit.
România are deja bani, scheme și un portofoliu foarte mare de proiecte. Următoarea etapă nu mai este despre anunțarea unei noi alocări, ci despre ordinea investițiilor și capacitatea de a le termina.
Dacă vom construi producție fără rețele, vom plăti pentru energie care nu poate fi preluată. Dacă vom instala contoare fără tarife și instrumente care să schimbe consumul, vom avea date mai bune, dar nu neapărat facturi mai mici. Dacă vom finanța soluții de tranziție fără un plan clar de ieșire din combustibilii fosili, vom muta problema în viitor.
Fondul pentru modernizare transformă veniturile obținute din costul poluării în investiții. Testul României este dacă aceste investiții vor reduce cu adevărat poluarea, vulnerabilitatea energetică și costurile sistemului sau vor rămâne, încă o dată, o colecție impresionantă de contracte și comunicate.
Articol publicat inițial pe LinkedIn.