Cum acoperim cofinanțarea, cheltuielile neeligibile și perioadele în care grantul întârzie
Analiză actualizată la 21 august 2026
Aprobarea unui proiect cu finanțare nerambursabilă este, fără îndoială, o veste bună. Nu înseamnă însă că beneficiarul are deja toți banii necesari pentru implementare. Între aprobarea cererii și plata efectivă a ultimei facturi există o problemă despre care se vorbește prea puțin la momentul depunerii: cine plătește fiecare cheltuială, în ce moment și din ce sursă?
În multe cereri de finanțare, această problemă este rezolvată formal printr-o singură frază: „contribuția proprie va fi asigurată din surse proprii și/sau credit bancar”. Formula poate completa un câmp din cerere, dar nu demonstrează că proiectul poate fi susținut financiar. Banca nu este obligată să acorde credit doar pentru că proiectul a fost aprobat, iar beneficiarul poate descoperi prea târziu că are nevoie de mult mai mulți bani decât reprezintă contribuția proprie prezentată în buget.
De aceea, un proiect trebuie analizat nu numai din perspectiva eligibilității, ci și din perspectiva finanțabilității sale reale.
Patru nevoi financiare care nu trebuie confundate
Prima este contribuția proprie la cheltuielile eligibile. Dacă investiția eligibilă este de 10 milioane de lei, iar grantul acoperă 70%, beneficiarul trebuie să suporte diferența de 3 milioane de lei. Această sumă nu va fi rambursată din grant. Ea trebuie acoperită definitiv din capital propriu, profit reinvestit, aportul asociaților, credit de investiții sau dintr-o combinație a acestor surse.
A doua nevoie este reprezentată de cheltuielile neeligibile. Acestea pot apărea încă de la depunere, fiind prevăzute în buget, dar pot apărea și ulterior, prin depășirea unor plafoane, modificarea soluției tehnice, creșterea prețurilor sau respingerea unor costuri la verificare. Cheltuielile neeligibile sunt suportate integral de beneficiar și nu trebuie confundate cu partea sa de cofinanțare.
A treia problemă este golul temporar de numerar. Chiar dacă o cheltuială este eligibilă și urmează să fie rambursată, furnizorul, constructorul sau angajatul trebuie plătit înainte ca banii să ajungă de la autoritatea de management. Acest decalaj poate fi acoperit, în funcție de program, prin prefinanțare, mecanismul cererilor de plată sau printr-un credit-punte.
În fine, TVA trebuie analizată separat. Nu este corect să spunem că TVA este întotdeauna eligibilă sau întotdeauna neeligibilă. Tratamentul depinde de program, valoarea operațiunii, posibilitatea recuperării fiscale și statutul beneficiarului. Regulamentul (UE) 2021/1060 stabilește reguli diferite în funcție de aceste elemente, iar concluzia trebuie trasă numai după verificarea ghidului și a contractului aplicabil proiectului.
Să presupunem că, pe lângă cele 10 milioane de lei reprezentând cheltuieli eligibile, proiectul mai are 2 milioane de lei cheltuieli neeligibile. Beneficiarul trebuie să asigure definitiv 5 milioane de lei: 3 milioane cofinanțare și 2 milioane cheltuieli neeligibile. În plus, poate avea temporar nevoie de până la 7 milioane de lei pentru a plăti partea care va fi rambursată ulterior din grant. La aceste sume se pot adăuga TVA, dobânzi, comisioane bancare, costuri de garantare și capitalul de lucru necesar după punerea investiției în funcțiune.
Aici apare una dintre cele mai importante diferențe: creditul-punte se rambursează, în mod normal, din grantul încasat, în timp ce creditul pentru cofinanțare și cheltuieli neeligibile se rambursează din veniturile viitoare ale beneficiarului. Dacă o cheltuială este respinsă sau se aplică o corecție, partea respectivă a creditului-punte nu mai are grantul ca sursă de rambursare și devine o datorie obișnuită.
Legislația permite, pentru anumite proiecte 2021–2027, acordarea unei prefinanțări în tranșe de până la 30% din valoarea eligibilă. Pentru beneficiarii de ajutor de stat sau de minimis, aceasta poate ajunge la 40% din ajutor, cu constituirea unei garanții bancare, emise de un IFN sau de o societate de asigurări. Există și excepții, inclusiv în cazul proiectelor multifond. Important este că OUG nr. 133/2021 folosește formularea „se poate acorda”. Prefinanțarea nu trebuie tratată ca un drept automat; condițiile efective sunt cele din program, apel și contract.
IMM-urile: proiectul trebuie să poată rambursa și partea care nu vine din grant
Pentru un IMM cu activitate și istoric financiar, soluția este de regulă o combinație între aport propriu, credit de investiții pentru contribuția permanentă, credit-punte pentru grant și, dacă este necesar, o facilitate separată pentru TVA sau capital de lucru.
Banca nu analizează însă numai proiectul. Analizează firma care va trebui să ramburseze creditul. Contează rezultatele financiare, gradul de îndatorare, datoriile fiscale, incidentele de plată, garanțiile disponibile, experiența administratorilor și capacitatea investiției de a genera venituri. Un proiect cu punctaj foarte bun poate fi respins de bancă dacă firma nu poate demonstra din ce va achita ratele.
Oferta publică a băncilor arată că există soluții, dar și că fiecare nevoie trebuie tratată distinct. ING publică un credit-punte de până la 100% din valoarea grantului, finanțare de până la 100% pentru cofinanțare și cheltuieli neeligibile fără TVA, precum și o facilitate separată pentru TVA. Durata creditului-punte este corelată cu perioada de implementare, la care se adaugă trei luni. Banca solicită bugetul defalcat în eligibil și neeligibil și recomandă începerea discuției încă din faza ideii de proiect.
BRD publică un credit-suport de până la 100% din grant, un credit de investiții de până la 100% din cofinanțarea privată și un credit suplimentar care poate acoperi până la 75% din cheltuielile neeligibile. Exim Banca Românească are produse pentru cofinanțare, prefinanțare și TVA, inclusiv pentru anumite persoane juridice de drept public.
Procentele publicate reprezintă limite maxime ale produselor, nu promisiuni de aprobare. Oferta concretă poate fi mai mică, poate cere aport suplimentar, garanții personale sau reale și poate avea o perioadă mai scurtă decât calendarul optimist al proiectului. De aceea, comparația nu trebuie făcută numai după dobândă. Trebuie analizate comisioanele, costul garanțiilor, perioada de grație, obligațiile de rulaj, condițiile de tragere, moneda creditului și ce se întâmplă dacă rambursarea grantului întârzie.
O scrisoare de confort nu rezolvă această problemă. Ea poate confirma că banca a analizat preliminar proiectul, dar nu este echivalentă cu aprobarea definitivă a creditului. Până la contractare se pot schimba situațiile financiare, garanțiile, dobânzile și condițiile băncii.
Start-upurile au nevoie de o abordare diferită
În cazul unui start-up, aprobarea proiectului și aprobarea creditului sunt două analize complet diferite. Evaluatorul poate accepta proiecțiile din planul de afaceri, dar banca trebuie să acorde bani unei firme fără istoric, fără venituri stabile și, de multe ori, fără active suficiente pentru garantare.
De aceea, structura financiară a unui start-up începe, în mod normal, cu aportul real al fondatorilor, majorarea capitalului social, un împrumut al asociatului sau atragerea unui investitor. Creditul poate completa aceste surse, dar rareori le poate înlocui integral. În plus, trebuie asigurat capitalul de lucru pentru perioada dintre instalarea echipamentelor și momentul în care afacerea începe să încaseze suficient.
Garanțiile de portofoliu oferite prin FEI, InvestEU sau BID pot îmbunătăți accesul la credit și pot reduce garanțiile cerute, dar nu transformă împrumutul într-un grant. Firma rambursează întreaga sumă, iar banca efectuează în continuare analiza de credit. În plus, destinația trebuie verificată pentru fiecare produs. De exemplu, actuala ofertă BCR cu garanție BID prevede garanții de până la 80% pentru anumite start-upuri, dar exclude expres prefinanțarea și cofinanțarea proiectelor care beneficiază de fonduri nerambursabile. Prin urmare, nu orice credit garantat poate fi folosit automat pentru contribuția la un proiect european.
Pentru start-upurile deep-tech, cu tehnologii cu risc ridicat și potențial real de creare sau transformare a unei piețe, există și o alternativă europeană diferită de creditul clasic. EIC Accelerator 2026 poate acorda un grant sub 2,5 milioane de euro și o investiție de capital sau cvasi-capital între 1 și 10 milioane de euro. Nu este o sursă automată pentru cofinanțarea unui proiect național și nu poate finanța de două ori aceleași costuri, dar poate fi mai potrivit decât datoria bancară pentru o inovație care încă nu produce venituri.
ONG-urile: contează nu numai câți bani există, ci și dacă pot fi folosiți
Un ONG poate avea venituri importante și, în același timp, foarte puțină lichiditate disponibilă pentru cofinanțarea unui proiect. Donațiile, sponsorizările sau granturile primite cu o destinație precisă nu pot fi transferate automat către alt proiect. Trebuie verificat ce resurse sunt nerestricționate, ce hotărâri interne sunt necesare și dacă statutul organizației permite utilizarea lor în scopul respectiv.
În practică, ONG-urile pot combina rezervele proprii cu venituri din activități permise, sponsorizări fără destinație incompatibilă, contribuții ale partenerilor, credit de capital de lucru sau credit-punte. Contribuțiile în natură și munca voluntară pot fi luate în calcul numai dacă programul le acceptă expres și stabilește modul de evaluare.
Problema specifică este decalajul dintre cheltuielile lunare și încasarea tranșelor. Salariile, chiria și furnizorii trebuie plătiți la termen, chiar dacă cererea de rambursare este încă în verificare. Un proiect poate fi echilibrat în total și totuși organizația poate rămâne fără bani într-o anumită lună.
Există și produse dedicate. AFIN publică un credit-punte de maximum 24 de luni, cu rambursarea corelată cu încasarea tranșelor nerambursabile, precum și un credit de cofinanțare pentru start-upuri din economia socială. În mai 2026, Fondul European de Investiții a acordat AFIN o finanțare subordonată pentru extinderea creditării întreprinderilor sociale, cooperativelor și ONG-urilor.
BCR Social Finance publică finanțări de până la 2,5 milioane de lei, cu garanție InvestEU/FEI de 80%, perioade de creditare între 3 și 84 de luni și o perioadă de grație de maximum 12 luni. Oferta cere însă minimum doi ani fiscali încheiați pentru ONG-uri și minimum un an pentru întreprinderile sociale. Din nou, garanția acoperă o parte din riscul finanțatorului, nu datoria organizației.
UAT-urile și instituțiile publice: finanțarea trebuie să fie posibilă și juridic, și bugetar
Pentru o autoritate locală nu este suficient să existe o sursă teoretică de bani. Suma trebuie prevăzută în buget, aprobările trebuie obținute la timp, iar instituția trebuie să aibă dreptul legal de a contracta finanțarea respectivă.
Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale stabilește, ca regulă, o limită de 30% pentru serviciul anual al datoriei locale, calculată în raport cu media ajustată a veniturilor proprii din ultimii trei ani. Împrumuturile destinate prefinanțării sau cofinanțării proiectelor cu fonduri europene beneficiază de anumite excepții de la această limită și de la plafoanele anuale. Excepția nu înseamnă însă aprobare automată. Rămân necesare hotărârile autorității deliberative, includerea sumelor în buget, documentația de împrumut, avizul Comisiei de autorizare a împrumuturilor locale și demonstrarea capacității de rambursare.
În 2026 există o opțiune concretă prin Trezoreria Statului. OUG nr. 35/2026, împreună cu normele aprobate prin Ordinul MF nr. 557/2026, permite UAT-urilor să solicite până la 31 decembrie 2026 împrumuturi pentru cofinanțarea proiectelor europene și pentru cheltuielile neeligibile aferente. Plafonul total al mecanismului este de 2 miliarde de lei.
Împrumuturile au maturități între unu și cinci ani. Dobânda este fixată la momentul autorizării, pornind de la ROBOR la trei luni, la care se adaugă un punct procentual pentru împrumuturile de până la trei ani sau 1,5 puncte pentru cele cu scadență între trei și cinci ani. Rambursarea începe în trimestrul următor acordării și se face în rate trimestriale egale. Această structură poate ajuta un proiect blocat, dar poate pune presiune imediată pe bugetul local. Accesul la împrumut nu rezolvă lipsa structurală de venituri.
Pentru proiectele publice mari există finanțare directă de la Banca Europeană de Investiții. BEI publică împrumuturi directe începând, de regulă, de la 25 de milioane de euro și poate acoperi până la aproximativ 50% din costul proiectului. Proiectele mai mici sunt finanțate în principal prin intermediari.
În România funcționează și o platformă multiregională administrată de BEI, cu resurse de 400 de milioane de euro, care combină împrumuturile preferențiale cu granturi pentru eficiența energetică a unor clădiri publice și pentru anumite infrastructuri de afaceri sau turism. Eligibilitatea depinde de regiune și de tipul investiției. Pentru regiunile vizate de tranziția justă, Facilitatea de împrumut pentru sectorul public combină împrumuturi BEI cu granturi ale Comisiei Europene, iar apelul 2026–2027 are termene intermediare la 17 septembrie 2026 și 16 februarie 2027.
O instituție publică fără capacitate proprie de împrumut nu poate presupune că va semna direct un credit. Soluția poate trebui construită prin ordonatorul de credite, UAT sau o altă structură competentă, în funcție de subordonare și de legislația aplicabilă.
Cum ajunge un proiect aprobat să devină imposibil de implementat
Problema nu este existența consultantului, ci un mandat care se oprește la obținerea punctajului. Dacă analiza urmărește numai eligibilitatea și completarea cererii, proiectul poate fi aprobat fără să aibă o structură financiară reală.
Prima eroare este trecerea expresiei „surse proprii și/sau credit” fără o discuție preliminară cu banca. A doua este amestecarea într-o singură sumă a cofinanțării, cheltuielilor neeligibile, TVA și creditului-punte. Fiecare are altă sursă de rambursare și, de multe ori, altă maturitate.
O altă problemă apare atunci când bugetul este construit pe oferte care expiră cu mult înainte de contractare. Grantul rămâne plafonat, dar echipamentele, lucrările și salariile se scumpesc. Diferența ajunge în sarcina beneficiarului. La proiectele de lucrări se adaugă riscul actualizării devizului, al lucrărilor neprevăzute, al ajustărilor de preț și al modificărilor contractuale.
La fel de periculoasă este lipsa unui flux de numerar lunar. Un buget anual poate arăta că sursele sunt suficiente, dar nu arată luna în care trebuie achitate simultan avansul furnizorului, TVA, salariile și o rată bancară, în timp ce rambursarea grantului este încă în verificare.
Mai apar apoi scrisorile de confort prezentate ca finanțări certe, garanțiile confundate cu banii disponibili și ignorarea situației în care o parte din cheltuieli este respinsă. Dobânzile, comisioanele, asigurările, diferențele de curs, racordările, autorizările și capitalul de lucru de după finalizarea investiției sunt deseori lăsate în afara calculelor, deși trebuie plătite.
În cazul întreprinderilor trebuie reverificate și regulile privind cumulul ajutoarelor, întreprinderea unică și statutul de IMM. O finanțare publică suplimentară nu poate fi adăugată mecanic dacă produce o dublă finanțare sau depășește intensitatea permisă.
Distanța dintre depunere și contractare schimbă proiectul
După 12, 18 sau 24 de luni, proiectul aprobat nu mai este, din punct de vedere financiar, proiectul depus. Prețurile și cursul valutar se pot modifica, modelele de echipamente pot ieși din producție, ofertele și avizele pot expira, iar situația beneficiarului se poate deteriora.
Banca va analiza firma la momentul acordării creditului, nu la data depunerii cererii. Între timp pot apărea pierderi, datorii fiscale, alte credite, incidente de plată sau modificări ale garanțiilor. În cazul start-upurilor, veniturile încep să fie realizate mai târziu decât s-a estimat, în timp ce ratele pot deveni scadente înainte ca investiția să funcționeze la capacitate.
Se poate modifica inclusiv eligibilitatea: structura acționariatului, relațiile cu întreprinderi partenere sau legate, încadrarea ca IMM, cumulul ajutoarelor, dreptul asupra imobilului sau valabilitatea autorizațiilor. Momentul exact la care fiecare condiție trebuie îndeplinită rezultă din ghid și din schema de ajutor și trebuie reverificat înainte de contractare.
Întârzierea poate comprima și perioada reală de implementare. Dacă termenul final al programului rămâne neschimbat, beneficiarul trebuie să execute aceleași achiziții și lucrări într-un interval mai scurt. Consecința este un necesar de numerar mai mare și un risc procedural crescut.
De aceea, înainte de semnarea contractului este necesară o revalidare financiară completă. Bugetul trebuie actualizat, ofertele trebuie reconfirmate, iar banca trebuie să emită o ofertă actuală, nu să se lucreze pe baza unei scrisori vechi.
Ca test intern, proiectul ar trebui recalculat pentru situația în care investiția se scumpește cu 10–20%, rambursarea grantului întârzie cu trei până la nouă luni, 5–10% din cheltuieli nu sunt acceptate, dobânda crește sau veniturile din primul an sunt sub estimări. Aceste procente nu reprezintă reguli ale finanțatorului, ci scenarii prudente de lucru.
Un proiect bun nu este numai eligibil și bine punctat. El trebuie să poată fi plătit în fiecare lună a implementării și să rămână sustenabil după încasarea ultimei tranșe din grant.
Consultanța responsabilă ar trebui să răspundă, înainte de depunere, la o întrebare foarte concretă: dacă grantul întârzie, costurile cresc sau o parte dintre cheltuieli este respinsă, beneficiarul mai poate duce proiectul la capăt fără să își blocheze activitatea?
Dacă răspunsul nu este demonstrat printr-un buget actualizat, un flux lunar de numerar, o preanaliză bancară și un plan de rezervă, aprobarea proiectului este doar începutul unei obligații financiare, nu garanția unei investiții reușite.
Material informativ. Condițiile programului, contractul de finanțare, legislația aplicabilă și analiza finanțatorului prevalează. Ofertele și plafoanele menționate sunt cele publicate și verificate la 21 august 2026 și pot fi modificate.
Articol publicat inițial pe LinkedIn.