Analiză Construim Proiecte | 29 august 2026

Din martie 2026, Programul Dezvoltare Durabilă și Programul Tranziție Justă nu mai sunt două programe distincte. Comisia Europeană a aprobat fuziunea lor în Programul Dezvoltare Durabilă și Tranziție Justă 2021–2027 – PDDTJ, cu o alocare totală de 7,7849 miliarde de euro, fonduri europene și contribuție națională.

Schimbarea este importantă, dar trebuie înțeleasă corect. Nu s-au amestecat toate fondurile într-un buget pe care îl poate accesa orice beneficiar, în orice județ. Componenta de dezvoltare durabilă își păstrează logica sectorială și acoperirea națională, iar componenta de tranziție justă rămâne legată de județele Gorj, Hunedoara, Dolj, Galați, Prahova și Mureș și de planurile teritoriale aprobate pentru acestea.

Fuziunea a unit administrarea, a extins termenul general de eligibilitate și a introdus două priorități noi. Nu a eliminat însă diferențele dintre cele două politici și nici problemele care au întârziat proiectele: pregătirea tehnică slabă, avizele, achizițiile, cofinanțarea, capacitatea beneficiarilor și lipsa unor proiecte suficient de mature.

Două componente, două probleme structurale

PDDTJ are două componente care pornesc de la probleme diferite.

Dezvoltarea durabilă – 5,254 miliarde de euro

Această componentă finanțează infrastructura de apă și apă uzată, managementul deșeurilor, biodiversitatea, calitatea aerului, siturile contaminate, prevenirea riscurilor, eficiența energetică, energia din surse regenerabile și reducerea emisiilor. Ea continuă investițiile începute prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014–2020 și include atât proiecte noi, cât și proiecte etapizate.

Tranziția justă – 2,530 miliarde de euro

Această componentă urmărește diversificarea economiilor locale care depind de cărbune, energie convențională sau industrii cu emisii ridicate. Sunt finanțate întreprinderi, locuri de muncă, reconversie profesională, energie curată, refacerea terenurilor și infrastructură pentru comunitățile afectate. Teritoriul eligibil nu este întreaga țară, ci cele șase județe stabilite prin planurile teritoriale pentru o tranziție justă.

Programul reunit păstrează cele 12 priorități existente și adaugă două priorități:

o prioritate pentru reziliența infrastructurii de apă și apă uzată, cu 200 de milioane de euro din Fondul de coeziune;
o prioritate pentru locuințe accesibile și durabile în cele șase județe ale tranziției juste, cu 158 de milioane de euro din Fondul pentru o tranziție justă.

Alocările de mai sus reprezintă contribuția europeană pentru prioritățile noi; valorile totale ale priorităților, după includerea contribuției naționale, sunt mai mari. MIPE a prezentat structura și motivele fuziunii la aprobarea programului.

De ce pornește această politică de la Uniunea Europeană?

Componenta de dezvoltare durabilă are la bază două obligații europene care se completează.

Prima este politica de coeziune: Uniunea Europeană finanțează reducerea diferențelor de dezvoltare dintre state și regiuni, în temeiul articolului 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. A doua este politica de mediu, fundamentată, între altele, pe articolele 11 și 191 din tratat: protejarea sănătății și a mediului, utilizarea prudentă a resurselor, prevenirea poluării și aplicarea principiului „poluatorul plătește”.

Pentru România, aceasta nu este o agendă facultativă. La aderarea la Uniunea Europeană, țara a preluat acquis-ul comunitar și a primit perioade de tranziție pentru investiții costisitoare, în special în apă uzată și depozitarea deșeurilor. Termenele au trecut, dar conformarea nu este finalizată. Comisia Europeană constata în evaluarea de mediu din 2022 că România făcuse progrese limitate în reducerea numărului de aglomerări neconforme cu Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale, deși termenele din Tratatul de aderare expiraseră. Evaluarea Comisiei Europene poate fi consultată în EUR-Lex.

Componenta de tranziție justă are o altă justificare. Legea europeană a climei a făcut obligatorii neutralitatea climatică până în 2050 și reducerea netă a emisiilor cu cel puțin 55% până în 2030, față de 1990. Beneficiile decarbonizării sunt generale, dar costurile se concentrează în anumite locuri: o mină care se închide, un grup energetic retras, o rafinărie sau un combinat care trebuie să-și schimbe tehnologia, furnizori care pierd contracte și angajați ale căror competențe nu mai corespund noilor activități.

De aici pornește Fondul pentru o tranziție justă. El nu finanțează simpla închidere a activităților poluante, ci încearcă să creeze alternative economice înainte ca pierderea locurilor de muncă să devină o problemă socială permanentă. Regulamentul (UE) 2021/1056 definește explicit efectele sociale, ocupaționale, economice și de mediu pe care fondul trebuie să le atenueze.

În documentul de programare al României, cele șase județe au fost selectate deoarece concentrau peste 60% din emisiile incluse în sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii analizate la momentul fundamentării, iar tranziția era estimată să producă pierderi medii de aproximativ 5.500 de locuri de muncă pe județ. Situațiile sunt însă diferite:

Gorj, Hunedoara și Dolj sunt afectate direct de reducerea producției de energie pe bază de lignit și huilă și de închiderea exploatărilor miniere;
Galați depinde de transformarea industriei siderurgice;
Mureș are o expunere importantă în industria chimică și producția de îngrășăminte;
Prahova este legată de rafinare, petrol și producția de energie cu emisii ridicate.

Prin urmare, tranziția justă nu înseamnă același tip de proiect în toate județele. Un proiect bun trebuie să răspundă structurii economice și forței de muncă din teritoriul respectiv, nu doar să bifeze o listă de cheltuieli eligibile.

Ce a existat înainte de PDDTJ?

Perioada de programare 2007–2013: infrastructura de mediu devine investiție majoră

În cadrul financiar multianual 2007–2013, principalul predecesor al componentei de dezvoltare durabilă a fost Programul Operațional Sectorial Mediu. Programul a avut un buget de aproximativ 5,6 miliarde de euro, din care circa 4,512 miliarde de euro contribuție europeană prin FEDR și Fondul de coeziune.

Au fost finanțate extinderea și modernizarea sistemelor de apă și canalizare, stații de epurare, sisteme județene de management al deșeurilor, închiderea depozitelor neconforme, modernizarea termoficării în șapte orașe, protecția împotriva inundațiilor și eroziunii costiere, precum și planuri și măsuri pentru ariile naturale protejate. Evaluarea ex-post a Comisiei Europene arată că, până la finalul lui 2014, sumele decise pentru apă și deșeuri în România ajunseseră la aproximativ 3,37 miliarde de euro. Raportul Comisiei Europene privind investițiile de mediu din 2007–2013.

Pentru tranziția justă nu exista însă un program comparabil. Investițiile în întreprinderi, energie, ocupare sau formare erau împărțite între Programul Operațional Regional, Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice și Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Ele puteau ajuta o regiune industrială, dar nu erau construite în jurul unui plan teritorial de decarbonizare.

Perioada de programare 2014–2020: continuitate pentru mediu, primele instrumente pentru regiunile carbonifere

În 2014–2020, investițiile mari de mediu au fost integrate în Programul Operațional Infrastructură Mare – POIM. Programul avea un buget total de aproximativ 10,87 miliarde de euro și o contribuție europeană de circa 9,34 miliarde de euro, dar trebuie precizat că această sumă includea și transportul, nu doar mediul și energia. Fișa oficială a Comisiei Europene pentru POIM.

POIM a continuat rețelele regionale de apă și apă uzată, sistemele integrate de deșeuri, biodiversitatea, monitorizarea aerului, managementul riscurilor și investițiile energetice. În paralel, programele regionale au finanțat eficiența energetică și întreprinderile, iar Programul Operațional Capital Uman a finanțat ocuparea și formarea.

Noutatea apare în 2017, când Comisia Europeană lansează Inițiativa pentru regiunile carbonifere în tranziție. Valea Jiului devine una dintre zonele-pilot, iar problema nu mai este tratată doar ca restructurare minieră sau șomaj, ci ca transformare economică teritorială. Comisia Europeană prezintă evoluția inițiativei pentru regiunile carbonifere.

Perioada de programare 2021–2027: continuitate pentru PDD, instrument nou pentru PTJ

PDD a fost aprobat de Comisia Europeană la 24 noiembrie 2022, iar PTJ la 2 decembrie 2022. PDD a preluat logica și o parte dintre proiectele POIM. PTJ a introdus pentru prima dată un program național dedicat efectelor teritoriale ale decarbonizării, construit pe șase planuri județene.

Este importantă și relația cu PNRR. Programele nu trebuie să finanțeze de două ori aceeași investiție. În apă și deșeuri, PDD finanțează cu precădere infrastructura regională și sistemică, iar PNRR a fost conceput să completeze aceste intervenții cu investiții locale, sisteme individuale, centre de colectare și alte componente distincte. În actuala versiune PDDTJ, proiectele de eficiență energetică pentru clădiri publice eliminate din PNRR sunt menționate ca prioritare pentru finanțarea viitoare prin PDD. La 29 august 2026, pentru această linie nu figura însă un apel activ pe pagina oficială a ghidurilor.

De ce vedem aceleași rețele și aceleași sisteme în trei perioade de programare?

Marile proiecte de apă, deșeuri sau protecție împotriva riscurilor nu se încadrează întotdeauna într-o singură perioadă de programare. Pregătirea, avizarea, licitațiile și execuția durează ani, iar unele proiecte sunt împărțite în faze distincte.

Astfel, proiecte începute prin POS Mediu 2007–2013 au avut faze continuate prin POIM 2014–2020, iar o parte dintre proiectele POIM nefinalizate au fost etapizate în PDD 2021–2027, în condițiile Regulamentului (UE) 2021/1060. Aceasta nu înseamnă că aceeași cheltuială poate fi decontată de două ori. Fiecare fază trebuie delimitată tehnic și financiar, iar dubla finanțare este interzisă.

Continuitatea este necesară, dar transmite și un avertisment: atunci când aceeași infrastructură traversează două sau trei perioade de programare, nu mai discutăm doar despre amploarea investiției, ci și despre întârzieri administrative, contracte blocate, contestații, capacitate redusă și costuri care cresc în timp.

Ce s-a realizat și ce a rămas nerezolvat?

Fondurile europene au făcut posibile investiții care ar fi fost foarte greu de finanțat exclusiv din bugetele locale: rețele și stații de tratare și epurare, sisteme județene de deșeuri, instalații de sortare și compostare, închiderea unor depozite neconforme, lucrări de protecție la inundații și eroziune costieră, monitorizarea calității aerului, conservarea biodiversității și modernizarea unor sisteme de termoficare.

Rezultatul nu trebuie însă confundat cu rezolvarea problemei. Chiar documentul PDDTJ folosește date INS pentru 2020 potrivit cărora 72,4% din populație era deservită de sistemul public de alimentare cu apă, 56% era conectată la canalizare, iar numai 54,7% la canalizare cu epurare. Necesarul de investiții în apă și apă uzată era estimat, în 2020, la 22,7 miliarde de euro.

Aceasta explică de ce infrastructura de mediu revine în fiecare perioadă de programare. Fondurile europene au redus decalajul, dar nu au înlocuit reforma operatorilor, disciplina contractuală, planificarea locală, întreținerea, politica tarifară și capacitatea instituțiilor de a pune în funcțiune și de a exploata investițiile.

În tranziția justă, provocarea este și mai dificilă. Este relativ simplu să numeri firmele finanțate sau echipamentele cumpărate. Este mult mai greu să demonstrezi că s-au creat locuri de muncă durabile, că economia locală a devenit mai puțin dependentă de un singur angajator și că angajații afectați au ajuns în activități cu viitor economic. Aici trebuie măsurat efectul după finalizarea proiectelor, nu doar numărul contractelor semnate.

De ce au fost unite programele în 2026?

Motivul oficial a fost diferența mare de ritm dintre cele două programe. PDD avea un nivel mai avansat de implementare, în timp ce PTJ se confrunta cu un risc semnificativ de dezangajare în 2026. România a transmis propunerea de fuziune Comisiei Europene în decembrie 2025, iar aprobarea a fost acordată prin Decizia C(2026) 1803 din 11 martie 2026.

Fuziunea transferă gestionarea priorităților PTJ către autoritatea care administra PDD, păstrează prioritățile și planurile teritoriale și folosește flexibilitățile introduse prin Regulamentul (UE) 2025/1914. Pentru programul modificat, termenul final de eligibilitate a cheltuielilor a fost extins până la 31 decembrie 2030.

Această prelungire este o regulă la nivelul programului. Nu prelungește automat termenul fiecărui apel și nici durata fiecărui contract; datele din ghid și din contractul de finanțare rămân obligatorii.

Fuziunea poate reduce fragmentarea administrativă și poate transfera experiența PDD către PTJ. Nu poate însă produce retroactiv proiecte mature și nu poate transforma timpul suplimentar în rezultate dacă evaluarea, contractarea și execuția rămân lente. Timpul câștigat este o rezervă de implementare, nu o alocare nouă.

Unde se află programul la 31 iulie 2026?

Raportarea oficială transmisă Comisiei Europene la 31 iulie 2026 arată 751 de operațiuni selectate și cheltuieli eligibile declarate de beneficiari de 2,478 miliarde de euro, echivalentul a 31,83% din alocarea totală a PDDTJ. Aceste sume nu trebuie confundate cu rambursările finale primite de la Comisie.

Diferența dintre componente este relevantă:

pentru componenta PDD, cheltuielile declarate însumau aproximativ 2,305 miliarde de euro, adică circa 43,9% din alocarea componentei;
pentru componenta PTJ, cheltuielile declarate erau de aproximativ 172,18 milioane de euro, adică 6,8% din alocarea FTJ;
prioritățile noi pentru reziliența apei și locuințe, precum și prioritatea STEP, aveau încă zero operațiuni selectate la data raportării.

Comparația trebuie interpretată prudent. PDD include proiecte mari și proiecte etapizate, cu lucrări începute în perioada anterioară. PTJ include numeroase proiecte mai mici, în special pentru întreprinderi, lansate mai târziu. Totuși, diferența dintre 43,9% și 6,8% explică presiunea care a dus la reorganizare. Datele cumulative publicate de MIPE la 31 iulie 2026.

Ce apeluri mai sunt deschise sau programate la 29 august 2026?

Lista de mai jos separă apelurile active de cele pentru care depunerea începe ulterior sau ghidul nu este încă final. Situația se poate modifica prin ordine și corrigendumuri, iar verificarea trebuie făcută în pagina oficială a fiecărui apel.

Componenta Dezvoltare Durabilă – apeluri active

Apă și apă uzată, prioritățile P1 și P5 – apel deschis până la 31 august 2027. Solicitanții sunt operatorii regionali și beneficiarii nominalizați în anexele ghidului; nu este un apel general pentru firme.
Menținerea și îmbunătățirea stării de conservare a speciilor și habitatelor – buget de 36,493 milioane de euro; termen 30 septembrie 2026. Solicitanți: Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate, administratori ai ariilor cu structuri proprii, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.
Apă și apă uzată – proiecte noi, apelul 174 – termen 2 octombrie 2026; apel sectorial pentru beneficiarii infrastructurii regionale de apă.
Calitatea aerului – proiecte noi – buget de 29,41 milioane de euro; termen 2 noiembrie 2026. Solicitant eligibil: Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.
Managementul principalelor riscuri de dezastre – proiecte noi – buget de 71 de milioane de euro; termen 18 decembrie 2026. Solicitanții sunt instituții publice specializate, între care Administrația Națională „Apele Române”, administrațiile bazinale, Administrația Națională de Meteorologie și partenerii prevăzuți în ghid.

Detaliile actualizate sunt publicate în secțiunea oficială a ghidurilor PDD.

Componenta Tranziție Justă – apeluri deschise

Investiții suplimentare în reziliența apei – Dolj – buget de 21,149 milioane de euro; termen 3 septembrie 2026. Solicitant eligibil: UAT Municipiul Craiova. Este un apel dedicat, nu o competiție națională.
Infrastructuri socio-culturale și educative pentru incluziune – Dolj – buget de 48,475 milioane de euro; termen 5 noiembrie 2026. Solicitanți: Municipiul Craiova, Județul Dolj sau parteneriatul dintre acestea.
Locuințe la prețuri accesibile și durabile – renovarea energetică a clădirilor rezidențiale multifamiliale; buget al apelului de 174,182 milioane de euro; termen 3 februarie 2027. Pot aplica UAT-urile rurale și urbane din cele șase județe PTJ, inclusiv pentru zone marginalizate, în condițiile ghidului.

Componenta Tranziție Justă – depunere programată sau ghid nefinalizat

Comunități de energie din surse regenerabile – buget de 102,822 milioane de euro. Ghidul final este publicat, iar depunerea este programată între 30 septembrie 2026 și 31 martie 2027. Solicitanți: UAT-uri și comunități de energie din surse regenerabile, conform condițiilor ghidului.
Sprijinirea tranziției forței de muncă – componenta subvenții – buget indicativ de 40,236 milioane de euro. Consultarea publică s-a încheiat la 13 august 2026; la data analizei nu era publicat calendarul final de depunere. Solicitantul prevăzut este Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

Detaliile actualizate sunt publicate în secțiunea oficială a ghidurilor PTJ.

Pentru întreprinderi, concluzia practică este clară: la 29 august 2026 nu figura un apel general deschis pentru investiții productive ale microîntreprinderilor sau IMM-urilor în cele șase județe. Apelurile ample pentru mediul privat au fost deja închise și se află în evaluare, contractare sau implementare. Fuziunea programelor nu le-a redeschis automat.

Ce ar trebui urmărit în continuare?

PDDTJ va fi relevant dacă produce rezultate care rezistă după încheierea finanțării: populație conectată la servicii conforme de apă și canalizare, reducerea depozitării deșeurilor, ecosisteme protejate, riscuri gestionate mai bine, consum energetic redus, întreprinderi care funcționează după perioada de durabilitate și locuri de muncă ce nu depind de industriile aflate în declin.

Pentru PDD, problema principală rămâne transformarea contractelor mari în infrastructură funcțională și servicii publice mai bune. Pentru PTJ, testul este mai sever: finanțarea trebuie să schimbe structura economică a celor șase județe înainte ca efectele decarbonizării să devină ireversibile. Un proiect care cumpără echipamente, dar nu creează piață, productivitate și ocupare durabilă, poate fi eligibil fără să fie cu adevărat o investiție de tranziție.

Fuziunea oferă o administrație comună și un an suplimentar de eligibilitate. Rezultatul va depinde însă de calitatea proiectelor și de viteza implementării, nu de noua denumire a programului.

Pentru verificarea încadrării unei investiții în apelurile PDDTJ și pregătirea documentației, ne puteți contacta la 0722 337 636 – telefon/WhatsApp sau la office@construimproiecte.ro.

Surse oficiale selectate

Articol publicat inițial pe LinkedIn.

PDDTJ 2021–2027: un singur program pentru infrastructura de mediu și costurile tranziției industriale