Opt regiuni, opt viteze: regionalizarea fondurilor a apropiat decizia de teritoriu. A apropiat și rezultatele?

Analiză Construim Proiecte | 20 august 2026

Un bilanț al Programelor Regionale 2021–2027: absorbție, economie, IMM-uri, ONG-uri, timpi de contractare și lecții pentru perioada 2028–2034

Pentru prima dată de la aderarea României la Uniunea Europeană, politica regională nu mai este administrată printr-un singur Program Operațional Regional condus de la București. În actualul exercițiu financiar, fiecare dintre cele opt agenții pentru dezvoltare regională este autoritate de management pentru propriul program. Decizia a fost apropiată de teritoriu, iar regiunile au primit libertatea de a-și stabili prioritățile, apelurile și ritmul de implementare.

Odată cu autonomia a fost însă regionalizată și răspunderea pentru întârzieri, calitatea ghidurilor, evaluarea proiectelor, contractare și plăți. Transferul instituțional este stabilit prin OUG nr. 122/2020, care atribuie ADR-urilor toate funcțiile specifice unei autorități de management, inclusiv selectarea proiectelor, semnarea contractelor și efectuarea plăților.

La jumătatea perioadei efective de implementare, nu mai este suficient să numărăm apelurile lansate sau contractele semnate. Pentru economie contează cât de repede ajunge o investiție de la cererea de finanțare la achiziții, echipamente instalate, capacitate de producție și locuri de muncă. Pentru administrațiile locale contează dacă școlile, drumurile și sistemele de transport devin funcționale. Pentru regiune contează efectul economic, nu dimensiunea portofoliului de proiecte rămas încă pe hârtie.

Analiza folosește datele financiare comparabile raportate Comisiei Europene pentru 30 iunie 2026 și situația apelurilor publicată în MySMIS, verificată la 20 august 2026. Cele două surse au date de referință diferite și nu trebuie amestecate: prima măsoară implementarea financiară agregată, iar cea de-a doua prezintă situația curentă a proiectelor și contractelor.

România a selectat mai mult decât are, dar a cheltuit mai puțin de o cincime

Bugetul total al celor opt Programe Regionale este de aproximativ 11,50 miliarde de euro, incluzând contribuția europeană și cea națională. La 30 iunie 2026 erau selectate operațiuni de aproximativ 14,63 miliarde de euro, echivalentul a 127,2% din buget. Cheltuielile declarate de proiecte ajungeau însă la numai 2,27 miliarde de euro, respectiv 19,75% din buget.

Diferența dintre 127,2% proiecte selectate și 19,75% cheltuieli declarate descrie principala vulnerabilitate a actualei perioade. România a construit un portofoliu foarte mare, bazat pe supracontractare, dar transformarea contractelor în investiții avansează mult mai lent.

Supracontractarea poate acoperi economiile rezultate din achiziții, retragerile beneficiarilor și proiectele care nu se finalizează. Ea nu reprezintă însă bani europeni suplimentari și nu trebuie confundată cu absorbția. Comisia Europeană definește distinct bugetul planificat, resursele alocate proiectelor selectate și cheltuielile raportate efectiv de aceste proiecte.

Geometrii oficiale Eurostat GISCO NUTS 2024. Culorile indică ponderea cheltuielilor declarate în buget; punctele, sediile ADR. București–Ilfov este regiunea RO32, distinctă în interiorul Sud‑Munteniei.

Clasamentul implementării financiare este condus de Nord‑Vest, cu 30,9% din buget declarat drept cheltuială. Urmează Vest, cu 22,8%, Sud‑Vest Oltenia, cu 21,1%, București–Ilfov, cu 20,5%, și Centru, cu 20,4%. Sud‑Muntenia ajunge la 18%, iar ultimele poziții sunt ocupate de Sud‑Est, cu 13,6%, și Nord‑Est, cu 13,3%.

Clasamentul procentual nu spune însă întreaga poveste. În valori absolute, Nord‑Vest rămâne primul, cu aproximativ 444 milioane de euro cheltuieli declarate. București–Ilfov urcă pe locul al doilea, cu aproape 301 milioane de euro, urmat de Sud‑Muntenia, cu 284 milioane, Centru, cu 282 milioane, Vest, cu 269 milioane, Sud‑Vest Oltenia, cu 256 milioane, Nord‑Est, cu 234 milioane, și Sud‑Est, cu 203 milioane de euro.

Dimensiunea diferită a programelor trebuie, așadar, păstrată în orice comparație. Nord‑Est, de exemplu, este ultimul procentual, dar are cheltuieli absolute mai mari decât Sud‑Est, deoarece gestionează cel mai mare buget regional.

Cheltuielile declarate măsoară implementarea efectivă; proiectele selectate pot depăși 100% prin supracontractare. Valorile de peste 100% nu reprezintă absorbție.

București–Ilfov are cea mai ridicată rată de selecție, 193,3%, fără să conducă și clasamentul cheltuielilor. Nord‑Vest a selectat proiecte reprezentând 144,7% din buget, iar Sud‑Muntenia 141,2%. Diferența dintre acestea apare în implementare: 30,9% cheltuieli declarate în Nord‑Vest, față de numai 18% în Sud‑Muntenia. Sud‑Est și Nord‑Est nu ajunseseră încă la selectarea integrală a bugetelor, având rate de 91%, respectiv 98,7%.

Acesta este primul clasament care contează cu adevărat: nu cât de multe proiecte au fost selectate, ci cât de repede sunt transformate în cheltuieli eligibile și investiții funcționale.

Cine a acordat prioritate economiei și cine a reușit să livreze

„Atenția acordată economiei” poate fi măsurată în mai multe moduri. Obiectivul de politică 1 include cercetare, inovare, digitalizare, competitivitate, specializare inteligentă și tehnologii avansate. În această categorie, București–Ilfov a programat 26,9% din buget, Sud‑Muntenia 26,5%, Nord‑Vest 25,7%, Nord‑Est 25,3%, Centru 25,2%, Sud‑Est 24%, Sud‑Vest Oltenia 22,5% și Vest 20,8%.

Dacă izolăm sprijinul direct pentru creșterea și competitivitatea IMM-urilor, clasamentul se schimbă. Sud‑Est a programat 17,2% din buget, Nord‑Vest 16,8%, Nord‑Est 16,2%, Sud‑Vest Oltenia 15,9%, Sud‑Muntenia 15,5%, Centru 12,4%, Vest 10,9%, iar București–Ilfov numai 9,8%.

Albastrul arată întregul obiectiv de politică economică; auriul, componenta directă pentru competitivitatea IMM-urilor. Bugetul pentru inovare și digitalizare nu înseamnă automat granturi pentru firme.

Regiunea cu cea mai mare pondere rezervată IMM-urilor, Sud‑Est, este în același timp ultima la cheltuielile declarate pe această componentă: numai 1,7%. Centru, care a programat o pondere mai redusă, conduce implementarea sprijinului pentru IMM-uri, cu 56,5%. Urmează Sud‑Vest Oltenia, cu 50,2%, Nord‑Vest, cu 34,4%, Sud‑Muntenia, cu 28,5%, Vest, cu 14,4%, Nord‑Est, cu 14,3%, București–Ilfov, cu 10,9%, și Sud‑Est.

În valori absolute, Centru și Sud‑Vest Oltenia au ajuns fiecare la aproximativ 97 milioane de euro cheltuieli declarate pentru competitivitatea IMM-urilor. Nord‑Vest se apropie de 83 milioane, Sud‑Muntenia de 70 milioane, Nord‑Est de 41 milioane, iar Vest, București–Ilfov și Sud‑Est rămân mult în urmă.

Barele albastre arată proiectele selectate, iar cele aurii cheltuielile declarate. Centru și Sud‑Vest Oltenia au transformat mai eficient selecția în implementare decât regiunile cu portofolii mult supracontractate.

Cererea mediului privat a depășit bugetele în aproape toate regiunile, dar la intensități foarte diferite. Pentru a observa ordinul de mărime, putem compara câte un apel important, fără a transforma exemplele într-un clasament perfect: schemele au plafoane, activități și criterii de eligibilitate diferite.

În Nord‑Vest, finanțarea solicitată pe apelul pentru competitivitatea IMM-urilor a depășit bugetul de aproximativ 8,36 ori, iar apelul pentru microîntreprinderi de 5,86 ori. În Sud‑Est, cererea înregistrată în MySMIS pe marele apel din 2025 este de aproximativ 4,92 ori bugetul. Nord‑Est a ajuns la 4,08 ori pe apelul pentru creșterea durabilă a IMM-urilor, Sud‑Muntenia la 3,96 ori, București–Ilfov la 4,23 ori, Centru la 2,32 ori, Sud‑Vest Oltenia la 2,01 ori, iar Vest la 1,30 ori pe al doilea apel pentru microîntreprinderi.

Aceste diferențe arată două lucruri. În unele regiuni, bugetele pentru mediul privat au fost dimensionate mult sub cererea de investiții. În altele, anumite apeluri au atras mai puțin interes decât alocarea, ceea ce ridică întrebări despre consultarea pieței, activitățile eligibile, intensitatea ajutorului, criteriile de selecție sau calendarul lansării.

Opt administrații și opt modele de implementare

Nord‑Vest

Nord‑Vest conduce clasamentul general al cheltuielilor declarate și a lansat devreme un portofoliu diversificat pentru digitalizare, investiții productive, turism, sănătate, cercetare și parcuri de specializare inteligentă. Performanța financiară de 30,9% este cea mai bună dintre cele opt programe, dar succesul a produs și un volum de evaluare greu de administrat.

Pentru mai multe apeluri, inclusiv digitalizarea IMM-urilor și investițiile productive, termenul de contractare a fost prelungit cu 180 de zile. ADR a invocat explicit numărul mare de proiecte și încărcarea structurii de evaluare. Pe apelul 131.B au fost depuse 470 de proiecte, iar MySMIS indica numai 44 de contracte la 20 august 2026. Transparența publicării instrucțiunilor și a notelor justificative este o practică utilă, dar întârzierile arată că lansarea rapidă trebuie însoțită de o capacitate administrativă proporțională.

Vest

Vest se află pe locul al doilea la implementarea generală, cu 22,8%, dar la un nivel mult mai redus pe componenta directă pentru IMM-uri. Regiunea a ales un model care combină granturile cu instrumente de accelerare, capital de risc și infrastructură de inovare.

Sunt pregătite un instrument de accelerare de 14 milioane de euro, un fond de venture capital de 26 milioane și o agenție regională de inovare de 3 milioane de euro. Această arhitectură este mai apropiată de politicile economice regionale mature decât un sistem bazat exclusiv pe granturi.

În același timp, cererea pe apelul de digitalizare a fost sub buget. La 20 august, MySMIS indica 196 de proiecte și 54 de contracte. O bună practică distinctă este platforma publică de monitorizare a investițiilor, care permite urmărirea proiectelor până la plata efectivă.

Sud‑Vest Oltenia

Sud‑Vest Oltenia ocupă locul al treilea în clasamentul general și locul al doilea la implementarea sprijinului pentru IMM-uri. Pe cele două apeluri principale, MySMIS înregistra 214 contracte din 323 de proiecte și 162 de contracte din 244 de proiecte.

ADR a obținut o suplimentare de peste 110 milioane de euro pentru apelul destinat IMM-urilor, astfel încât 210 proiecte să poată intra la finanțare. Valoarea investițiilor, incluzând contribuția privată, depășește 315 milioane de euro. Este unul dintre cele mai clare exemple în care cererea pieței a determinat o adaptare bugetară, nu doar constituirea unei liste de rezervă. Anunțul privind supracontractarea confirmă însă și utilizarea prelungirilor de până la 180 de zile, semn că suplimentarea banilor nu elimină automat blocajele administrative.

București–Ilfov

București–Ilfov are cel mai supracontractat program, dar cea mai mică pondere din buget rezervată sprijinului direct pentru competitivitatea IMM-urilor. Apelul pentru microîntreprinderi a atras 960 de cereri și solicitări nerambursabile de aproximativ 160,75 milioane de euro, față de o alocare de 37,63 milioane de euro. Cererea a fost de peste patru ori mai mare decât bugetul.

Din cele 946 de proiecte rămase după retrageri, 492 au fost declarate admise și 454 respinse. Primele 19 contracte au fost semnate la 17 august 2026, la 546 de zile calendaristice de la închiderea apelului. La 20 august 2026, MySMIS indica 26 de contracte. Este un interval calendaristic, nu o concluzie privind respectarea termenului juridic, care poate include suspendări și prelungiri.

Pentru un antreprenor, însă, cele 18 luni înseamnă prețuri schimbate, tehnologii depășite, costuri mai mari de creditare și planuri de investiții amânate. Apelul avea și o semnificație aparte pentru economia regiunii: marca revenirea finanțării regionale directe pentru microîntreprinderi după o perioadă de programare în care București–Ilfov nu avusese o linie regională comparabilă.

Centru

Centru oferă unul dintre cele mai echilibrate rezultate. Programul este la 20,4% implementare generală, dar conduce detașat componenta pentru IMM-uri, cu 56,5% cheltuieli declarate.

MySMIS indica 229 de contracte din 579 de proiecte pe linia pentru start-up-uri și microîntreprinderi și 132 din 377 pe linia de investiții tehnologice. La 20 martie 2026, întregul program ajunsese la 649 de contracte, alte 134 de proiecte fiind în contractare și 517 în evaluare ori pe liste de rezervă. Beneficiarilor le fuseseră decontate 231,58 milioane de euro.

Stadiul prezentat de ADR Centru și publicarea periodică a situațiilor proiectelor reprezintă un model bun de transparență.

Sud‑Muntenia

Sud‑Muntenia a primit 820 de proiecte pe un apel și 559 pe celălalt mare apel pentru mediul privat. Solicitările au acoperit bugetele în proporție de aproximativ 294%, respectiv 396%, potrivit situației actuale MySMIS.

Regiunea a decis să finanțeze, prin supracontractare, toate proiectele eligibile care au obținut minimum 50 de puncte pe schema de ajutor de stat. Măsura a redus riscul pierderii unor investiții mature, dar a mărit presiunea asupra evaluării, contractării și bugetelor viitoare.

În ianuarie 2026, pe celălalt apel erau 208 contracte în implementare, 44 în contractare și 384 de proiecte pe lista de rezervă. Situația apelurilor pentru mediul privat arată o orientare reală spre economie, dar și costul administrativ al unei cereri de câteva ori mai mari decât alocarea.

În același program există însă și apeluri mult mai lente. MySMIS indică 342 de proiecte și niciun contract pe un apel important pentru infrastructură și servicii digitale. Această diferență confirmă că o ADR nu trebuie evaluată numai printr-o medie generală sau prin cel mai reușit apel.

Sud‑Est

Sud‑Est reprezintă cel mai puternic avertisment împotriva confundării programării cu implementarea. Regiunea a rezervat cea mai mare pondere din buget pentru competitivitatea directă a IMM-urilor, 17,2%, însă la 30 iunie 2026 cheltuielile declarate pe această componentă erau de numai 1,7%.

Marele apel pentru IMM-uri a fost lansat în iunie 2025 și închis la 4 septembrie 2025. La 20 august 2026, MySMIS indica 458 de proiecte și numai trei contracte. În schimb, apelul anterior pentru microîntreprinderi, cu o cerere totală sub alocare, ajunsese la 72 de contracte din 219 proiecte.

Sud‑Est arată că aceeași autoritate poate avea simultan un apel relativ avansat și unul major aproape blocat. ADR Sud‑Est confirmă alocarea de 86,73 milioane de euro pentru apelul mare și eligibilitatea inclusiv a asociațiilor și fundațiilor care desfășoară activitate economică.

Nord‑Est

Nord‑Est are cel mai mare Program Regional, de aproximativ 1,76 miliarde de euro, și cea mai mare alocare absolută pentru competitivitatea IMM-urilor, aproape 285 milioane de euro. Cu toate acestea, ocupă ultima poziție la implementarea generală, cu 13,3%.

Imaginea trebuie nuanțată. Apelul pentru microîntreprinderi avea 211 contracte din 532 de proiecte, cel pentru creșterea durabilă a IMM-urilor 94 din 172, iar digitalizarea 311 din 438.

Întârzierea programului este influențată mai ales de componentele mari de infrastructură. Din aproximativ 297 milioane de euro pentru eficiență energetică erau cheltuite sub 2%, iar din 182 milioane pentru transport durabil aproximativ 0,3%. Pentru protecția biodiversității, cheltuielile declarate erau încă zero.

Nord‑Est demonstrează de ce media programului nu trebuie folosită pentru a judeca automat toate apelurile gestionate de aceeași ADR. Componenta pentru firme poate avansa, în timp ce investițiile publice mari rămân blocate în documentații, achiziții sau execuție.

Contractarea lungă nu este o simplă problemă administrativă

Regula generală pentru apelurile cu termen-limită este de maximum 180 de zile calendaristice de la închiderea apelului până la semnarea contractului, cu posibilitatea unei prelungiri justificate de încă maximum 180 de zile. Cadrul a fost ajustat prin OUG nr. 112/2024. În practică, mai multe ADR-uri au folosit aceste prelungiri, iar unele au publicat note privind depășirea termenelor.

Nu există însă o bază publică unitară care să arate, pentru fiecare ADR, durata mediană dintre închiderea apelului, finalizarea evaluării, soluționarea contestațiilor, contractare și prima plată. Din acest motiv, un clasament riguros al vitezei administrative nu poate fi realizat fără reconstruirea manuală a calendarului fiecărui apel.

Exemplele disponibile sunt totuși relevante. București–Ilfov a avut nevoie de 546 de zile calendaristice până la primele contracte pe apelul pentru microîntreprinderi. Nord‑Vest a prelungit cu 180 de zile mai multe apeluri, invocând volumul proiectelor și capacitatea de evaluare. Sud‑Vest Oltenia a utilizat aceeași prelungire pentru mai multe linii. În Sud‑Est, aproape un an după închiderea marelui apel pentru IMM-uri, baza MySMIS indica numai trei contracte.

Pentru o firmă, timpul nu este neutru. În intervalul dintre depunere și contractare se schimbă prețul echipamentelor, cursul valutar, cota TVA, nomenclatorul CAEN, dobânzile și capacitatea de cofinanțare. Furnizorii își retrag ofertele, autorizațiile expiră, iar investițiile pot pierde chiar avantajul tehnologic pe care trebuiau să îl creeze.

O evaluare întârziată nu produce doar frustrare. Ea reduce valoarea economică a finanțării și transferă o parte din costul administrativ asupra beneficiarului.

ONG-urile rămân la marginea majorității Programelor Regionale

Nu există în datele Comisiei Europene o categorie financiară standardizată care să permită calcularea unui „buget pentru ONG-uri” în fiecare regiune. Un clasament bazat pe presupuneri ar fi incorect. Documentațiile apelurilor arată însă că accesul societății civile este fragmentat.

Sud‑Est permite participarea asociațiilor și fundațiilor cu activitate economică pe apelul pentru IMM-uri. Nord‑Vest a inclus ONG-urile cu activitate economică, întreprinderile sociale și cooperativele în anumite intervenții pentru internaționalizare. Centru permite organizațiilor culturale și civice să participe în parteneriate pentru platforme de inovare.

Alte regiuni au creat linii foarte mici pentru pacte de integritate — de exemplu, 300.000 de euro în Nord‑Vest — sau permit ONG-urilor să fie parteneri în proiecte sociale ori urbane, fără a le oferi un portofoliu propriu consistent.

Concluzia nu este că ONG-urile au fost ignorate complet, ci că nu există încă o politică regională coerentă pentru valorificarea capacității lor. Ele apar punctual ca întreprinderi cu activitate economică, parteneri, monitori ai integrității sau furnizori de expertiză, nu ca un pilon comparabil cu administrația și mediul de afaceri.

Am învățat din perioadele precedente sau doar am mutat instituția care semnează?

În exercițiul 2007–2013, România a avut un singur POR, administrat central. Programul a pornit cu aproximativ 3,97 miliarde de euro contribuție europeană și a încheiat cu plăți nete de circa 3,71 miliarde, adică aproximativ 93,5%, pierzând aproape 258 milioane de euro prin dezangajare, potrivit datelor finale ale Comisiei Europene.

Pentru 2014–2020, setul actual al Comisiei indică plata integrală a alocării europene nete actualizate. Acest rezultat financiar nu înseamnă însă că toate investițiile au fost finalizate ori funcționează.

Numai în Regiunea Centru, situația de la sfârșitul anului 2024 includea 82 de proiecte preluate în Programul Regional actual, 123 de proiecte nefinalizate și 26 nefuncționale. Bilanțul ADR Centru pentru POR 2014–2020 este o demonstrație utilă: absorbția contabilă și funcționalitatea investiției sunt două lucruri diferite.

În perioadele precedente, ADR-urile au funcționat ca organisme intermediare, sub răspunderea autorității centrale. Începând cu 2021–2027, ele au devenit autorități de management. Acest lucru permite, pentru prima dată, compararea unor modele regionale distincte.

În același timp, reforma a produs opt stiluri de raportare, opt calendare și opt niveluri diferite de transparență. Regionalizarea administrativă nu a fost însoțită încă de o infrastructură națională suficient de bună pentru compararea performanței.

România în comparație cu alte sisteme regionale europene

Am comparat cele opt programe românești cu componentele regionale FEDR din Grecia, Polonia, Italia și Spania, folosind aceeași bază a Comisiei Europene și ponderând rezultatele cu bugetul fiecărui program. Comparația este orientativă: arhitectura programelor, combinația de fonduri și calendarul raportării diferă între state.

România nu este ultima la cheltuieli declarate, dar are cea mai mare diferență între selecție și implementare. Calcul propriu pe baza datelor Comisiei Europene, 30 iunie 2026.

Programele regionale românești aveau 19,8% cheltuieli declarate, sub Grecia, cu 22,6%, dar peste Polonia, cu 16,4%, Italia, cu 14,6%, și Spania, cu 14%. În schimb, România ajunsese la 127,2% proiecte selectate, față de 87,1% în Grecia, aproximativ 69% în Polonia și Spania și 54,9% în Italia.

Prin urmare, România nu este, în această fotografie statistică, codașa Europei la implementarea financiară. Particularitatea sa este supradimensionarea portofoliului: selectează mult mai mult decât bugetul, dar cheltuiește numai o fracțiune.

Avantajul este existența unei rezerve mari de proiecte. Riscul este ca presiunea să fie mutată spre ultimii ani, când administrațiile, constructorii, furnizorii și bugetul public vor trebui să susțină simultan un volum foarte mare de investiții.

Ce ar trebui schimbat pentru perioada 2028–2034

Viitorul cadru financiar nu ar trebui pregătit prin simpla reproducere a apelurilor actuale. ADR-urile au nevoie de analize de piață înainte de stabilirea bugetelor pentru IMM-uri, astfel încât alocările să reflecte cererea, structura economiei regionale și capacitatea reală de cofinanțare. Când un apel atrage de cinci sau opt ori bugetul, problema nu este numai popularitatea finanțării, ci și felul în care a fost dimensionată intervenția.

Evaluarea trebuie tratată ca un serviciu public măsurabil. Fiecare ADR ar trebui să publice, pentru fiecare apel, durata mediană și percentila 90 pentru evaluare, contestații, contractare și prima plată. Ar trebui afișate separat zilele de suspendare și timpul consumat de solicitant pentru clarificări. Numai astfel vom putea distinge între proiectele complexe, beneficiarii care răspund greu și întârzierile produse de autoritate.

Granturile trebuie diferențiate mai clar. Investițiile cu externalități puternice — inovare, decarbonizare, cercetare și tehnologii cu risc ridicat — justifică sprijin nerambursabil consistent. Pentru afacerile mature, instrumentele financiare, garanțiile și fondurile de capital pot produce un efect economic mai mare decât granturile distribuite prin competiții în care majoritatea solicitanților rămân pe dinafară. Modelul început în Vest merită urmărit și evaluat după rezultate.

Supracontractarea trebuie păstrată ca instrument de management al riscului, nu transformată într-un substitut pentru prioritizare. Finanțarea tuturor proiectelor care trec pragul minim poate fi atractivă, dar, fără controlul calității, al lichidității și al capacității de implementare, poate crea un val de proiecte întârziate sau abandonate.

ONG-urile au nevoie de intervenții mai coerente decât apelurile punctuale de integritate și participarea ocazională în parteneriate. În regiunile cu servicii publice slabe, declin demografic sau comunități vulnerabile, organizațiile cu experiență pot furniza inovare socială, monitorizare și servicii pe care administrațiile nu le pot dezvolta singure.

În sfârșit, toate cele opt ADR-uri ar trebui să publice date într-un format comun, actualizat și reutilizabil: proiecte depuse, evaluate, respinse, contestate, contractate, retrase, plăți, întârzieri și indicatori realizați. Platforma Vest și situațiile periodice publicate de Centru arată direcția, dar România are nevoie de un standard aplicat tuturor regiunilor.

Adevăratul clasament al ADR-urilor nu ar trebui construit după numărul de apeluri, valoarea contractelor sau procentul de supracontractare. Ar trebui să măsoare timpul până la investiția funcțională, costul administrativ pentru beneficiar, productivitatea creată, locurile de muncă menținute după terminarea proiectului și capacitatea investiției de a produce valoare fără o nouă subvenție.

Regionalizarea poate deveni una dintre cele mai importante reforme ale politicii de coeziune din România. Dar numai dacă cele opt viteze nu sunt acceptate ca fatalitate, ci folosite pentru a identifica cine livrează, cine întârzie și ce practici trebuie preluate de ceilalți.

Surse și date

Date de referință: 30 iunie 2026 pentru indicatorii financiari comparabili ai Comisiei Europene; 20 august 2026 pentru situația curentă a apelurilor în MySMIS. Calcule proprii.

Pentru o analiză preliminară a unei investiții sau a eligibilității unei organizații într-un Program Regional:

Telefon/WhatsApp: 0722 337 636

E-mail: office@construimproiecte.ro

Articol publicat inițial pe LinkedIn.